Trilogia Star Wars în varianta uneberesciană

Promisesem că indiferent de soluția instanței de contencios pe subiectul majorării cotei minime de cotribuție la bugetul CAA (aveți mai multe detalii despre cauză aici), vă voi spune ce-am aflat noi, reclamanții, din documentele pe care Consiliul UNBR și Comisia Permanentă le-au depus la dosarul cauzei, de voie, de nevoie. Dacă deocamdată nu avem o transparență decizională de bună voie, măcar cu de-a sila să o facem.

Important este însă, din start, să fie clar un lucru: nu discut aici soluția Curții de Apel Cluj pe acest subiect. Pe de o parte pentru că ea se discută, eventual, în calea de atac, pe de altă parte pentru că este vorba de o cauză pendinte și din punctul meu de vedere nu e tocmai ok să dezbați o soluție nedefinitivă (favorabilă sau defavorabilă) altundeva decât în sala de judecată.

O luăm metodic, pe pași, ca să fie tot tabloul trilogiei clar pentru toată lumea. Așa că pregătiți-vă de o postare mai lunguță.

Episodul 4: A new hope – plângerea prealabilă

În decembrie, 2017, Consiliul UNBR majorează cota minimă de contribuție la sistemul de pensii al avocaților de la 250 lei la 300 lei. Din informațiile mele și documentele care se publică ulterior pe site-ul UNBR, decizia a fost luată ca urmare a unei propuneri verbale (la momentul ședinței de Consiliu) a președintelui CAA, influențată decisiv de Comisia Permanentă, respectiv președintele UNBR, fără a exista o fundamentare economică, fără a se comunica din timp către membrii Consiliului UNBR (se comunicase doar o propunere de majorare a cotei maxime de contribuție), fiind făcută doar verbal în ședința în care s-a luat decizia și așa mai departe. Așa mai departe fiind și faptul că decizia a fost luată fără a avea cvorumul necesar de vot. Detalii.

Două sute de colegi avocați din Baroul Cluj se decid să semneze plângerea prealabilă (detalii aici) care ajunge la Consiliul UNBR în ședința din februarie, 2018. Consiliul UNBR o respinge cu majoritate covârșitoare (două voturi pentru admitere). Din transcriptul parțial pe care l-am publicat aici la momentul respectiv, reiese că dezbaterea privind plângerea nu a fost una pe temeiurile juridice invocate în plângere, ci pe motivele oculte care ar fi determinat plângerea: cel principal, motivul electoral. Fiindcă, nu-i așa, ne-am obișnuit ca atunci când nu avem argumente, să apelăm la nonargumente. Dă-i cu praf în ochi, coane Fănică!

Momentul este însă important pentru că domnul președinte Florea recunoaște cu subiect și predicat că procesul-verbal care conținea propunerea Consiliului de Administrație al CAA de majorare a cotei minime nu exista fizic la momentul adoptării hotărârii. Citez de la sursă:

Trebuie să recunoaștem că a existat o bâlbă incalificabilă, pentru ceea ce se întâmplă cu privire la adoptarea unor astfel de decizii. O bâlbă derivată din împrejurarea că am plecat de la premisa că prezumția de bună credință a participanților la ședința unui Consiliu al Uniunii are ca fapt conex prezumția de încredere în informarea făcută direct de președintele Consiliului Casei, care a informat Consiliu că, până la ora la care s-a luat în discuție acest subiect pe ordinea de zi, a convocat o ședință a Consiliului de conducere al Casei, care ședință a fost astfel făcută încât a avut votul Consiliului Casei cu privire la propunerea majorării cotei de cotribuție la minim, în două variante: varianta de 280 de lei și varianta de 300 de lei. Această prezumție de bună credință între noi juriștii ar trebui să nu mai funcționeze până nu vedem documentul scris. Pentru că, în realitate, procesul-verbal scris, nu putem să spunem că l-am văzut, l-am pipăit, că am avut încredere în ce, în operațiunea juridică de consultare a voinței juridice a membrilor Consiliului de Administrație (…)

Ulterior, a reieșit că, de fapt, Consiliul CAA nu a avut niciodată o propunere, nici măcar verbală, de 300 lei. Singura propunere verbală, în ședința de Consiliul UNBR, a președintelui CAA a fost de 280 lei. Dar să nu ne grăbim.

Episodul 5. „Contenciosul administrativ” strikes back

Prin vara lui 2018, vreo 18 avocați, printre care și subsemnatul, toți din Baroul Cluj, au ajuns cu decizia Consiliului UNBR și în contenciosul administrativ, la Curtea de Apel Cluj. După 7 termene și 3 amânări de pronunțare, plângerea noastră a fost respinsă. După cum ziceam mai sus, nu comentez soluția (deocamdată nici nu este motivată, prin urmare n-aș putea decât să speculez motivele de respingere).

Dacă am avut sau nu dreptate pe temeinicia hotărârii, probabil o va zice ICCJ. Dincolo însă de temeinicia/netemeinicia plângerii noastre, demersul a avut multe părți pozitive. Cea mai importantă dintre ele: am văzut cât de opacă este „transparența decizională” a organelor centrale de conducere. Și de ce avem nevoie de o reală transparență decizională, pe care eu am „cântat-o” încă de la începutul Avocaturii Altfel.

Episodul 6. The return of „Transparența Decizională”

Și acuma să ajungem la partea interesantă a discuției. Adică la ce am aflat noi, reclamanții, în contenciosul pierdut la fond.

Am aflat că una se propune de Casă, „după însușirea criticilor din Comisia Permanentă” (Florin Petroșel, președintele CAA), alta iese la vot.

Ca să fie mai clar. Este un text legal pe care unii îl interpretează atâta de relaxat că dau senzația că o fac de pe plajă de la Mamaia. Probabil tributari vremurilor când se mai făceau Congresele pe la Marea Neagră. Textul ăla legal, anume art. 20 alin. 3 din Legea nr. 72/2016 privind sistemul de pensii al avocaților zice așa:

Cota procentuală prevăzută la alin. (1), precum şi sumele reprezentând cotele minimă şi maximă de contribuţie obligatorie prevăzute la alin. (2) se stabilesc, prin hotărâre, de Consiliul U.N.B.R., la propunerea Consiliului de administraţie al C.A.A., în funcţie de nevoile curente şi de perspectivă ale sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor.

Aici vine momentul în care e nevoie de o explicație de clasa întâi.

Cine modifică cotele?

Consiliul UNBR.

De capul lui?

Nu!

Dar cum?

La propunerea Consiliului CAA.

Consiliul CAA o face de capul lui?

Nu!

Dar cum?

În funcţie de nevoile curente şi de perspectivă ale sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor.

 

Alea cum se stabilesc?

Pe criteriul solvabilității fondului de pensii, pe care îl verifică CAA, conform art. 18 din Lege, folosind evaluări actuariale.

Revenim la momentul decembrie, 2017. Anterior ședinției de Consiliu UNBR din 9.12.2017 a fost ședința Comisiei Permanente (8.12.2017). Ședință în care domnul președinte CAA, Florin Petroșel, a ajuns doar cu o propunere de majorare a cotei maxime de contribuție. Materialul în care exista doar această propunere fusese trimis și consilierilor UNBR, pentru ședința de a doua zi.

În Comisia Permanentă din 8.12.2017, domnul președinte Florea debutează pe acest subiect cu următoarea remarcă:

Așa fiind, nu ne băgăm, nu comentăm, dar ce-ar fi să modificați voi contribuția minimă și să pară că vine de la voi.

O să spuneți că-s răutăcios, că domnul președinte are dreptate, că n-a fost domnul Petroșel influențat de o remarcă spusă la năduf. Și aproape v-aș da dreptate. Dacă n-ar mai fi și alte intervenții de vicepreședinți.

În afară de dl. Petroșel, unii doar au păreri despre care este situația contribuțiilor la sistemul de pensii al avocaților.

Conform ultimului raport al CAA pe sistemul de pensii, prezentat Congresului din 2018 (îl găsiți integral aici), sistemul stă cam așa:

Prin urmare, 36% dintre avocații din România declară venit minim (nu 70% sau 90%) și plătesc minimul contribuției la sistemul de pensii. Ce este și mai importat este că din totalul veniturilor sistemului, aceste contribuții minime reprezintă doar 16% (a se vedea mai jos):

Prin urmare, sistemul de pensii este finanțat 16% din aceste contribuții, plătite de 36% dintre colegii avocați din România.

Conform părerii domnului vicepreședinte Briciu (pe care îl citez doar pentru că a zis că n-are o problemă să-și asume public opinia) despre avocații care plătesc cota minimă de contribuție, aceștia: „(…) Nu sunt relevanți pentru profesie. (…) Profesia nu trăiește prin ei (…) Profesia îi duce pe ei (…) nu înseamnă că sunt relevanți din punct de vedere al substanței profesiei”.

După ședința Comisiei Permanente, a doua zi, în Consiliul UNBR domnul Petroșel are următoarea intervenție relevantă referitor la existența acelui proces-verbal scris, de consultare a Consiliului CAA:

Să extragem esențialul: „(…) este adevărat, spre deosebire de materialul pe care noi vi l-am dat și-l aveți la mapă (…) în baza discuțiilor din comisia permanentă ne-am însușit anumite critici (…) am convocat telefonic membrii consiliului de administrație ai Casei (…) Deci propunem o majorare a cotei minime la avocat definitiv de la 250 la 280 lei.”

Mai are rost să ne întrebăm de ce consideră unii că-s nocive înregistrările audio ale ședințelor și transcriptele pentru transparența decizională? Eu zic că nu mai are.

În procesul-verbal al Consiliului CAA încheiat, conform celor consemnate în el, la ora 9,30 în data de 9.12.2017, care încă există pe site-ul UNBR (a se vedea aici), domnul Petroșel consemnează două propuneri:

În mod surprinzător (nu și pentru mine, pentru că e clar când a fost întocmit procesul-verbal), până la momentul Consiliului UNBR, nu-și mai amintește propunerea de 300 lei. În schimb, ea este cea votată. Deși, așa cum reiese din transcript, este propusă de domnul consilier UNBR Cornel Ursache din Baroul Botoșani, nicidecum de Consiliul CAA:

Și ca să fie totul clar, iată și discuția din momentul dinainte votului, dintre dl. președinte Florea, dl. Petroșel, președintele CAA și dl. Despa, vicepreședintele CAA:

Prin urmare, nu doar dl. Petroșel confirmă pe transcriptul ședinței, ci și dl. Despa că propunerea Consiliului CAA a fost 280 lei: „D-le președinte, cât dumneavoastră ați lipsit noi am venit cu 280. Asta-i varianta noastră. Au fost altele cu 300”.

Nici urmă de 300 lei în propunerea CAA din ședința Consiliului UNBR. Cu toatea acestea, surprinzător, la vot trece propunerea de 300 de lei. Amuzant este și cum trece. Propunerea de 300 lei are mai puține voturi PENTRU (40) decât propunerea cu 280 lei (56).

Și ca să lucrăm cu materialul clientului, să vedem pe procesul-verbal al ședinței cum stăm cu voturile:

Nici măcar asta nu e culmea amuzamentului: să adopți varianta care a avut mai puține voturi PENTRU. Amuzant e să adopți o hotărâre privind contribuțiile la sistemul de pensii fără cvorum de ședință.

Conform art. 64 alin. 6 din Legea nr. 51/1995, „Consiliul U.N.B.R. lucrează în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi şi adoptă hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.”

Raportat la ședința Consiliului UNBR din 9.12.2017, numărul total de membri al acestuia erau, conform PV, 108. Două treimi din 108, sunt 72 de membri. La începutul ședinței de consiliu s-a constatat prezența a 93 de membri (tot conform PV). Dar vedeți dvs., ședințele-s lungi, lumea obosește, și vorba domnului președinte Florea:

Evident, lumea a preferat votarea pe stomacul plin. Reversul a fost că, după-masă, domnul președinte a fost pus în următoarea situație:

Și așa s-a ajuns să se voteze ambele variante, și cea de 280 și cea de 300 lei, fără cvorum (71 din 72, dacă numărați mai sus voturile PENTRU, ÎMPOTRIVĂ și ABȚINERILE).

În fața Curții de Apel Cluj, Consiliul UNBR s-a apărat pe acest subiect arătând că, de fapt, cvorumul a existat, fiind cel de la începutul ședinței, de 93 de membri, doar că nu s-a consemnat numărul de consilieri care nu au votat în niciun fel.

Amuzant, din nou! Pentru că și dacă ar fi așa, hotărârea privind majorarea la 300 lei tot n-ar fi fost legală, fiind luată cu 40 de voturi PENTRU din 93 de consilieri prezenți, respectiv fără majoritate. Oricum o dăm tot nu iese cum vrem.

În esență, ca să nu vă mai plictisesc cu detaliile astea tehnice, cam așa arată pe dinlăuntru organele noastre centrale de conducere.

Concluzii:

1. Nu contează cine și cum votează, contează cine numără voturile.
2. Cvorumul de ședință se poate ușor dizolva într-o masă bună de amiaz. Cum ar veni, e mai solvabil decât sistemul nostru de pensii.
3. Textele legale privind pensiile sunt de strictă interpretare. Când e de plătit. Când e de mărit contribuțiile, interpretarea privind cine face propunerea este mai relaxată decât un festivalier fumat.
4. Procesele verbale ale CAA au existență multivers. Adică există în variante diferite în universuri paralele, dar acestea intră foarte ușor în coliziune și nasc o hotărâre de Consiliu de mărire a contribuției minime.
5. Mergeți la vot și cereți transparență decizională. Fie că e Adunarea Generală a Baroului, Congresul avocaților, alegerile europarlamentare sau alegerea președintelui de bloc. Altfel comentați aiurea de pe margine. Și n-o să găsiți tot timpul 18 avocați care să se ocupe de acțiuni în contecios doar ca să aflați „Ce vrăji a mai făcut UNBR”.