Teaser. Despre relevanță și transparență într-o profesie oarecare

Vă propun un mic teaser legat de necesitatea transparenței decizionale (revin cu dezvoltări ulterioare). Aveți mai jos un extras dintr-un transcript al unei ședințe oarecare, a unui organ profesional oarecare, dintr-o profesie oarecare, dintr-o țară oarecare:

„Anonymous No. 2: (…) Dar vă spun – din punctul meu de vedere, oamenii care trebuie apropiați de sistem nu sunt ăia de la cota minimă. Profilul celui care este lovit prin această măsură – lovit parțial – este următorul: persoană între 27-33 de ani, care are un venit de 2500-3000 de euro din profesie, ceea ce înseamnă că nu e nici sărac, nici bogat și care are totuși niște costuri, pentru că dacă are veniturile astea înseamnă că trăiește ori în București, ori în Cluj – un oraș cu costuri. Ceea ce înseamnă că o parte din veniturile lui… care-și plătește întotdeauna cotele și își plătește și impozitele întotdeauna la zi… Ceea ce înseamnă că el, de fapt, din venitul ăla de 3000 de euro, rămâne concret, cam cu vreo două, în cel mai bun caz. Dacă nu cumva după ce își scade cheltuielile de chirie și altele, rămâne cam cu 1500. Din care trebuie să trăiască într-un oraș complicat. Ceea ce înseamnă… Stagiarii să zicem că nu sunt așa mulți. Acum, problema este că aceste persoane vor simți că ele vor cam duce greul ăsta.

Noi însă îi lăsăm oarecum în afara sferei majorării pe cine? Pe cei cu veniturile minime, care or fi mulți, dar eu pot să-mi asum oricând responsabilitatea, și publică, că nu sunt relevanți pentru profesie. Pot să fie și 80% din profesie. Profesia nu trăiește prin ei.

Anonymous No. 1: Nici sistemul.

Anonymous No. 2: Profesia îi duce pe ei. Ei trăiesc ca urmare a faptului că există această profesie și ca urmare a faptului că există ceilalți. Și îi acceptăm. Sigur, ei ne balotează la vot; or să ne zboare pe toți, fără îndoială. Dar asta nu înseamnă că sunt relevanți din punct de vedere al substanței profesiei. Adică profesia nu va trăi prin ei.

BRB…