L-am cunoscut pe Mihnea, prima dată în online. Prodecanul celui mai mare barou din România, dar prezent în discuțiile de pe cel mai mare grup de Facebook al avocaților. În condițiile în care profesia, prin organele de conducere, doar foarte recent a înțeles necesitatea de a fi prezentă în social media, surpriza că prodecanul Baroului București dezbate cu colegii avocați problemele de zi cu zi de care aceștia se lovesc a fost una extrem de plăcută.
La Congresul Avocaților de anul trecut am avut ocazia să-l întâlnesc face to face. Întâlnirea mi-a confirmat ce se vedea clar în online: că e un tip sincer, care n-are probleme să spună lucrurilor pe nume. Lucurul ăsta răzbate suficient de puternic din discuția avocat-avocat pe care am avut-o cu el zilele trecute (nu-i zicem interviu, pentru că interviul are o anumită oficialitate în el; noi am avut o discuție relaxată).
Dan Chertes: Încep cu o întrebare fundamentală pentru profesia noastră: de ce suferim de opacitate decizională?
Mihnea Stoica: Cred că din cauza mediei de vârstă. Ultima mostră de opacitate este o decizie a Casei, dată de un Consiliu care are o medie de vârstă considerabilă. Silvana Racoviceanu a expus pe net vârsta tuturor membrilor Consiliului Filialei Casei (n.n. – Filiala CAA București) și a ieșit o medie de vârstă de 62 de ani, fără a include în medie vârsta membrului casei care este pensionar.
Dan Chertes: Ok, dar dacă o luăm mai în ansamblu. Ieri, discutam în Trilogia Star Wars în varianta uneberesciană raportat la decizia de a majora plafonul minim de contribuție la sistemul de pensii al avocaților. Și acolo, ce-am descoperit noi, reclamanții, printre altele, a ținut de faptul că în momentul în care li s-a cerut celor de la Consiliul UNBR transcripetele de ședință de Consiliu și de Comisie Permanentă ni s-a spus inclusiv că ar încălca GDPR-ul.
Mihnea Stoica: Stai un pic. Ziceam că una e media de vârstă a Filialei Casei, care influențează și ea lipsa de transparență. A doua cauză este prevederea legală care ocrotește secretul deliberării și al votului. Aceasta este interpretată în mod nepermis, extensiv, de toate organele profesiei.
Dan Chertes: Ție ți se pare că acolo discutăm de un secret profesional, faptul că eu n-am voie să zic cum am votat și cum s-a ajuns să se voteze pe o anumită problemă?
Mihnea Stoica: Pe forma curentă a legii, da. Însă, lăsând la o parte că vreau să critic legea, înainte să critic legea, critic interpretarea legii. Pentru că organele profesiei ce fac? Interpretează dispoziția asta în sensul că și chestiunile deduse deliberărilor și votului cad sub incidența aceluiași secret și, câteodată, ei susțin că și soluția pe care o dăm cade sub incidența aceluiași secret. Ceea ce mi se pare fundamental greșit. În vreme ce protecția deliberărilor și votului e sustenabilă și pot să înțeleg că unii ar avea opinia asta, ca să nu influențezi procesul deliberativ, eu zic în felul următor: problema X, dedusă deliberării, capătă o soluție. Problema și soluția, pe legea curentă, care nu-mi convine și nu-mi place, sunt informații publice. Sunt secrete doar deliberările și votul. Totuși votul nu ar trebui să fie, pentru că în funcție de votul pe care îl dau, tu îmi evaluezi performanțele în Consiliu sau din orice organ colegial fac eu parte.
Dan Chertes: Eu am argumentat că singura sancțiune care poate să ți se aplice raportat la modul în care ai votat cât ai fost patru ani ales este momentul de după 4 ani când lumea te întreabă: „Bun, ce-ai făcut?” „Asta!” „Ok, mie nu-mi convine ce-ai făcut”.
Mihnea Stoica: Atenție! Nu trebuie să fie la patru ani, poate să fie și la un an. Pentru că poți să fi revocat la fiecare Adunare Generală.
Dan Chertes: Aș fi curios să văd o astfel de revocare.
Mihnea Stoica: Am propus eu în 2008, în scris. Bineînțeles că n-a mers mai departe, mi-au zis atunci: „Tinere, nu ești sănătos la cap! Nu s-a mai întâmplat vreodată!” „Păi, ce, ăsta-i motiv, că nu s-a mai întâmplat vreodată! Nici la Traian Vuia nu se întâmplase vreodată înainte.”
Dan Chertes: Asta cu „nu s-a întâmplat vreodată” am mai auzit-o în organele de conducere. Bun. De ce decan? Mie mi se pare că toată conducerea baroului e de fapt un job preponderent administrativ, în care se avizează niște transformări formale de adrese, de cine cu cine s-a asociat și 10% e despre chestiuni normative pentru profesie.
Mihnea Stoica: Ce să zic?! Ai dreptate. Nu știu dacă ai nimerit-o cu procentele. Da, într-adevăr, mai mult timp aloci faptului că a divorțat cineva și își schimbă numele sau că își mută vreunul sediul, decât pe chestiuni importante. Ceea ce și mie mi se pare strigător la cer. Aici pot să spun o chestie: se poate descentraliza, se poate regla treaba asta pe o comisie sau pe un mandat dat unora care se ocupă în cancelarie și confirmi săptămânal sau periodic, în ședințe. Așa rămân chestiunile de principiu de dezbătut.
M-ai întrebat de GDPR. Nu mă pricep eu grozav la GDPR, dar într-adevăr, că am dat exemplul cu divorțul, nu o să fac public că a divorțat colega și și-a schimbat numele. Altă chestiune pe care n-aș face-o publică e când își mută unul sediul. Ca să nu îl calce hoții. A treia, care-i delicată: acțiunea disciplinară. Eu, Consiliul, sunt doar titular al unei acțiuni disciplinare. Nu pot să te las pe tine fără clienți, să zic că te-a reclamat unul că i-ai furat taxa de timbru și că eu am sesizat Comisia de disciplină, fiindcă nu mai vine nimeni la tine. Poate Comisia de disciplină te exonerează.
Dan Chertes: După ce Comisia de disciplină statuează în mod definitiv că ești sancționat disciplinar, ar fi nevoie să se facă diferența între avocații nesancționați și cei sancționați disciplinar.
Mihnea Stoica: Da, sunt de acord, un cazier disciplinar. Dar cazierul ăsta disciplinar are trei componente: evidența tuturor condamnărilor disciplinare, evidența executării sancțiunilor, dacă ți-ai plătit amenda, dacă ai fost suspendat, de când până când și a treia componentă care ar privi reabilitarea, că nu se poate să fi sancționat în stagiatură și să te urmărească până la pensie.
Dan Chertes: Da, practic nu avem reglementare pe reabilitatea din procedura disciplinară.
Mihnea Stoica: Da, exact, lipsește cu desăvârșire.
Dan Chertes: Da, asta am observat-o și eu. De la discuția asta cu disciplinarul, vine firesc și următoarea întrebare. Noi suntem o profesie liberală. N-ar trebui ca filosofia profesiei să fie una de conformare voluntară decât de verificare prealabilă?
Mihnea Stoica: Categoric. Sistem declarativ. Sunt perfect de acord.
Dan Chertes: Revin la întrebarea „De ce decan, dacă e un job preponderent administrativ?” De ce candidezi pentru funcția asta?
Mihnea Stoica: Păi nu e preponderent administrativă. Pe vremuri, când candidam, chiar eu susțineam că era administrativă, acum nu mai este.
Dan Chertes: Ok, atunci ce este decanul?
Mihnea Stoica: Primul între egali.
Dan Chertes: Și ce face pentru avocați „primul între egali”?
Mihnea Stoica: Reprezintă Baroul, zice-n lege, dar pot să zic că reprezintă și avocații din Barou. Se ciorovăiește el cu organele judiciare în numele ălorlalți.
Dan Chertes: Adică e autoritatea care poate să se certe în mod întemeiat.
Mihnea Stoica: Hai să nu folosim să se certe, hai să spunem că decanul este cel care trebuie să reprezinte cu adevărat baroul, adică să asigure o reprezentare vizibilă. Asta a dispărut.
Dan Chertes: Eu te-am văzut foarte des în online pe grupurile de avocați nu doar acum, în campanie, ci și în anii anteriori. Ar trebui ca cei din conducerea unui barou, inclusiv decanul, să ia pulsul problemelor profesiei de acolo? Sau e o ocupație cronofagă: „cine are o problemă să se plângă oficial?”
Mihnea Stoica: Cronofagă nu e. Dar, pe de altă parte, nici nu cred că decanul ar trebui să se orienteze doar după anumite grupuri. Dar nici nu poate să le ignore. Nu poate să zică: „mă orientez după grupul X și exclud grupul Y”. Cred că ar trebui să se uite la ambele. În plus, decanul poate să-și consulte colegii: „Ia, spune, la voi ce zice pe grup? Da’ la voi ce zice?”
Dan Chertes: La Cluj avem un grup care este dedicat strict avocaților din Baroul Cluj în care cam toți membrii Consiliului, inclusiv decanul, sunt prezenți. Evident, nu sunt așa de ample dezbaterile ca în grupurile voastre.
Mihnea Stoica: Păi la noi sunt doar eu și Fenechiu (n.n. – Av. Daniel Fenechiu), oficial, pe grup, din conducere.
Dan Chertes: Bun și acuma, în momentul în care, să zicem, tu ajungi decan, mai e de tine sau nu să fii în discuțiile de pe grupurile ăstea?
Mihnea Stoica: Păi acuma sunt prodecan și văd că nu mi-a picat rangul. Bănuiesc că atunci când o să am cu o silabă mai puțin tot la fel o să procedez.
Dan Chertes: Păi, așa mă gândeam și eu, dar voiam să verific. Altă problemă: de ce facem noi adunările generale și congresele numai așa, ca să povestim povești, în loc să le facem când chiar avem nevoie de ele?
Mihnea Stoica: Bună întrebare. La noi Adunarea Generală e ceva așa, cum să spun, ca plenara PCR. Adică se vine, cu purcel, cu cățel. Și doi la mână: iei puncte de pregătire profesională. La București te cultivi, se pare.
Dan Chertes: Deci Adunarea generală e cu puncte de pregătire profesională?
Mihnea Stoica: Dar cum altcumva?!
Dan Chertes: N-am știut. La noi, nu-i. Noi am făcut o propunere, pe care, în mod surprinzător, am regăsit-o în penultima modificare a Statutului. La Cluj, se dădeau înainte puncte de pregătire profesională inclusiv pentru faptul că erai consilier al Consiliului Baroului. Dar s-a modificat Statutul, la propunerea noastră, că pentru demnitățile profesionale și pentru activitățile care nu au caracter științific să nu se mai dea puncte de pregătire profesională (n.n. – modificarea privește art. 317 alin. 1 din Statutul profesiei, adoptată prin Hotărârea nr. 428/2018 a Consiliului UNBR).
Mihnea Stoica: Excelent!
Dan Chertes: Pentru mine continuă să fie surprinzător că, aproape fiind 2020, la aproape un sfert de secol 21, noi nu înțelegem că tehnologia ne poate ajuta să nu mai cheltuim bani pe tot felul de întâlniri față în față. De ce nu facem descărcări de gestiune și toate chestiunile ăstea formale strict în mediul online?
Mihnea Stoica: N-am nicio problemă cu chestiunea asta. Problema e interpretarea legii, care îmi spune de un cvorum. Cum apreciez eu cvorumul? Și aș spune că e surmontabil în ipoteza autentificării cu o semnătură digitală. Acum să vedem câți avocați au semnături digitale, pentru că ajung la argumentul colegilor mei, care nu-mi convine, dar pe care totuși îl validez. Câtă vreme nu ai în lege îndatorirea de a-ți procura semnătură digitală, nu poți opune treaba asta unui avocat. Și o să ai o surpriză. Nu știu dacă la Cluj, când ați trecut la cardurile cu cip ați avut obiecțiuni din convingeri religioase.
Dan Chertes: Au fost. Și pe acest subiect au fost propuneri de modificare a Statutului pentru a se acorda tot legitimații în format clasic.
Mihnea Stoica: Crede-mă că la noi au fost multe și întemeiate în fel și chip. Unele se bucurau de întemeiere solidă cu referiri la Curtea Europeană. Și aici subscriu, respectiv că hotărârile Adunării Generale produc efecte în privința tuturor avocaților. Nu-i poți imputa unuia care nu are îndatorirea să-și procure semnătură digitală că nu a participat și că nu și-a exprimat votul din cauza asta. Trebuie să-i asiguri posibilitatea să fie prezent, să participe etc.
Dan Chertes: De acord, dar hai să facem în felul următor. Să modificăm legea și să facem adunările generale și congresele sau măcar adunările generale cu cei 100 care vin pentru că îi interesează.
Mihnea Stoica: Bun, a doua problemă în legătură cu treaba asta este propria mea propagandă. Că în trecut spuneam, când aveam alegeri, că legitimitatea provine din reprezentativitate. Păi într-un barou de 10.000 de oameni, o adunare cu 200 de oameni nu poate naște organe reprezentative, care să fie și legitime.
Dan Chertes: De acord. Dar în momentul în care ai 80% din oameni care ar trebui să facă, prin prezență, această legitimitate, dar pe ei nu-i interesează din varii motive și tu le dai ocazia să vină, să se prezinte și nu le-ai blocat participarea, reprezentativitatea este dată de cei care sunt interesați.
Mihnea Stoica: Știu, aici putem dezbate până rămânem fără baterii la telefoane. Aș spune că și până mâine că am încărcătorul lângă mine. Dar îți spun care e treaba cu chestia asta.
Eu n-am apucat la școală Drept electoral, pe vremea mea nu exista așa ceva. Dreptul electoral îl studiam în anii ’90 în Piața Universității. Nici acum nu știu dacă există formal disciplina asta pe la vreo facultate de Drept. Hai să zicem că poate ar fi o ramură de Drept Constituțional, dar ar trebui extins și în societar și zic că ar trebui să fie o ramură distinctă de drept. E vorba de participarea la decizii. Și atunci mă uit la reglementările privind referendumul, privind alegerea Președintelui, a Parlamentului, a autorităților locale care toate impun niște cvorumuri. Trebuie să fie atâția și să luăm hotărâri cu atâtea voturi.
Revin la ce ai zis, că 80% sunt dezinteresați. Am două ipoteze: vin 80% și își anulează voturile, și le rup, dispun în vreun fel de ele astfel încât să nu fie valide. Și atunci te aleg 20 de inși. Păi tu poți spune că dacă te-au votat 20 reprezinți 10.000? 80% nu te-au ales. Pe de altă parte e sustenabilă și treaba cealaltă. Oamenii au dispus, n-au putut să se hotărască și au zis: „dom’le, eu nu votez! Să decidă kharma care rămâne în funcție”.
Dan Chertes: Deci din punctul tău de vedere e un deal-breaker această eliminare de cvorum? Adică nu ți s-ar părea oportună.
Mihnea Stoica: Nu. Aș zice altă chestiune. Aș face un amendament. Plec de la întrebarea inițială cu online-ul. Aș zice că cvorumul se numără pe baza prezenței fizice și a semnăturii electronice. Și atunci implic mai multă lume. Problema e: cum o să fac sistemul de votare? Că toți trebuie să voteze într-un sistem unic. Decanul a venit și a zis că admiră Parisul unde se votează online fără probleme. Să vedem și cum e la Paris, cu online, fără probleme. Dar să vedem cum e aici. Am participat la primele alegeri la care s-a folosit online, la Baroul Ilfov, unde erau vreo trei calculatoare, cu perdeluță, frumos, intrai acolo, votai cu cine voiai, puteai să interoghezi după votare, să verifici votul. Dar nu te asigura că-ți și adună votul.
Ai văzut discuțiile legate de programul informatic de repartizare la oficii. Sunt perfect de acord, l-am și făcut, nu știe lumea că e făcut. Chiar e operațional de trei ani. Dar problema e în felul următor. Da, e mai eficient ca sistemul uman pentru că înainte de a fi implementat „campionii” de la oficii încasau de patru ori mai mult decât media.
Ca să explic media. Am făcut o medie ponderată în care nu am luat în calcul colegii fără încasări, adică 0 lei, fiindcă sunt oameni care au renunțat sau mai știu eu ce. Apoi, nu am luat în considerare nici încasările mai mici de 500 lei pe an, pentru că acolo este o exercitare sporadică a profesiei în sistemul de asistență judiciară. Și atunci n-am exprimat media la 900 de oameni câți sunt înscriși în asistență judiciară, ci am ajuns la șapte sute și ceva de oameni. Și atunci dă o medie mai bună, mai realistă. Pentru că 150 de avocați cu încasări zero sau sub 500 lei pe an trăgeau mult de medie în jos, deformând estimările. Am făcut media asta la nivelul lui 2014. Era de circa 1.500 lei lunar iar „campionii” aveau undeva în jur de 6.000 lei pe lună. Deci aveau de 4 ori și ceva mai mult.
Ei, de când am trecut la sistemul informatic n-am ajuns să aibă toți la fel. În schimb am ajuns ca media să fie de 1.700 lei lunar iar „campionii” să aibă cel mult 3.500 lei lunar. Deci am înjumătățit discrepanța. Asta e ce a putut să facă computerul. Ok. Găsim unul mai bun ca mine, care e de meserie, se pricepe la calculatoare și vine și introduce niște cerințe, dar niciun program aleator nu va putea înlătura discrepanțele.
Dan Chertes: Asta e și problema mea. Că noi asta nu înțelegem. Nu știu cum e în București, dar în Cluj nu există un parteneriat sau o apropiere de zona locală de IT care să sugereze niște idei de eficientizare și a muncii avocaților, dar și soluții pentru administrația baroului. Avem așa mulți care se pricep pe zona de IT la niște lucruri la care noi nici nu ne gândim că sunt posibile încât e păcat să nu facem o astfel de apropiere.
Mihnea Stoica: Tot legat de experiența mea din asistență judiciară, am mai multe probleme. Egalitatea nu poate fi raportată decât pe o ramură sau pe o opțiune. Pot să asigur o oarecare egalitate, nu una perfectă la urmărire penală. La fel pot să o asigur la cercetare judecătorească, ajutor public judiciar, azilanți, internări nevoluntare. Pot să fac cât de cât echilibrate chestiunile astea. Pot să le fac un pic interactive. De exemplu, n-am suficiente sesizări pe internări nevoluntare și atunci cei care nu apucă nevoluntare le dau în plus ordine de protecție. Astea se numesc compensări. Nu le-am numit eu așa, ci salariații. Și eu nu prea sunt de acord cu ele, fiindcă ei tind să azvârle camere preliminare în compensări. Dar problema care e? Deși la start eu pot asigura o egalitate, iată că într-o cauză apare avocat ales. Ghinion de neșansă. Și atunci, automat, avocatul din oficiu căruia i-a încetat delegația „se bucură” de un sfert din onorariu. Și așa a rămas în urmă față de pluton. Pot să o corijez abia la următoarea repartizare. Dar până atunci, colegul ghinionist uită și începe să creadă că e persecutat sau că băftosul este deliberat avantajat.
Dan Chertes: Vrei decan. Dar de ce nu vrei președinte UNBR?
Mihnea Stoica: Pentru că nu poți să fii președinte UNBR fără să fii decan înainte, zic eu. Acu’ poate greșesc. Ultimele trei mandate (n.n. – de președinte UNBR) arată contrariul. Dar părerea mea este că, având de a face cu un consiliu compus în esență din decani, păi tu, fără să fi fost decan, cum poți să te impui în fața unui decan?
Dan Chertes: M-am uitat pe raportul CAA de la ultimul Congres. Media de vârstă a majorității avocaților e concentrată pe intervalul de vârstă 33-46 de ani. Noi avem un președinte la al patrulea mandat, foarte probabil, care nici măcar nu e apropiat de segmentul ăsta de vârstă. Prin urmare, de ce în avocatura din România nu există un lider al avocaturii care să fie un potențial contracandidat, dar să nu fie ca vârstă în preajma pensionării?
Mihnea Stoica: Nu pot să răspund la întrebarea asta. Pot în schimb să comentez, totuși. Anume, să cârcotesc, că profesia asta nu și-a pregătit succesiunea. Oamenii care conduceau profesia în 1990 o conduc în bună măsură și azi. Oamenii ăștia n-au pregătit un schimb de generații. Dacă l-au pregătit, l-au pregătit prost rău de tot. Mă refer aici la dușmanul buncărelor, la inamicul avocaților, domnul Predoiu. El a fost cel mai tânăr consilier de barou, a fost cooptat în Comisia Permanentă, era o speranță pentru avocatură și cultivau, creșteau un lider. Păi, au crescut un lider care nu mă satisface. A fost o eroare. Orice organizație inteligentă cum pretindem că suntem noi pregăteam mai mulți lideri. De ce? Poate, doamne ferește, avea un accident și nu apuca vârsta să fie ales. Poate se apuca de băutură, cine știe, poate renunța la profesie, fugea în America. Trebuia să ai un backup plan. Păi cine e backup plan-ul? Eu nu sunt! Eu am venit acolo (n.n. – în Consiliul UNBR) prin surprindere. Eu am ieșit consilier pentru că eram asociat cu o culoare, am făcut branding. Eram și simpatic, mă știa multă lume, am ieșit consilier, surpriză! Eram și tânăr. În loc să zică hai să profităm, să te educăm, să te învățăm cum se conduce… Iată că am învățat din greșelile altora. Exact ca în profesia asta. E o profesie care se fură, nu se învață.
Apropo de segment (n.n. – de vârstă). Mi-a plăcut la nebunie, în trilogie (n.n. – referire la articolul acesta), mi-au plăcut foarte mult „biscuiții” sau „torturile” pe care le-ai prezentat. Care cred că sunt luate din raportul Casei.
Dan Chertes: Da.
Mihnea Stoica: Mi-a plăcut foarte mult cât sunt cei care contribuie la minim, ce cotă au ei, de 16% (n.n. – din cuantumul total al contribuțiilor la sistemul de pensii) și care e segmentul celor care contribuie. Într-adevăr, cred că există o suprapunere între segmentul ăsta demografic în care ne aflăm amândoi și segmentul celălalt care e covârșitor majoritar în UNBR. Și atunci cred că acolo trebuie neapărat o schimbare de generații. Că altfel voi (n.n. – Baroul Cluj) am văzut că ați schimbat generațiile. Peste tot prin țară. Ia, uite, Bogdan Ilea (n.n. – Baroul Sălaj). El e de-o seamă cu tine, am impresia, nu?
Dan Chertes: Da, da.
Mihnea Stoica: Așa. S-au mai schimbat generațiile prin țară. La Bacău a fost până acum, de două ori, un coleg de-al meu, Gigi Candet, decan. La Slatina a fost Mihai Bubatu. Sergiu Stănilă de la Timișoara e mai mic decât mine.
Întinerirea asta trebuie să se producă și la nivelul Uniunii Naționale. Că, dacă ai Consiliul (n.n. – UNBR) cu o medie de vârstă spre 60 de ani, evident că o să voteze majorarea punctului de pensie. Doamne ferește, nu că n-aș vota în sensul ăsta! Dar hai să vedem cum facem, hai să vedem cum căpătăm și noi niște productivitate. Pentru că așa, din cifre, ca și casă de asigurări suntem de departe cea mai eficientă. Dar nu că am fi noi cei mai mari economiști sau pionieri în investiții. Nici vorbă! Noi n-avem costuri. Celelalte case de asigurări trebuie să-și facă reclamă. „Veniți la mine că nu știu ce”. Noi n-avem, la noi e obligatoriu. Și din cauza asta avem eficiența asta extraordinară. Dacă tot avem eficiența asta, hai să vedem cum o exploatăm, hai să nu punem toate ouăle în același coș. Să nu fie numai în titluri de stat. Hai să îi și investim o parte. Hai să consultăm pe unul care chiar se pricepe: „Băi, la ce vă trebuie banii ăștia? Păi plătim pensii. Bine, băi, n-aveți voie să vă riscați cu ei, dar puteți să riscați în proporție de 20%”. 20% nu-i băgăm în A+, îi băgăm în AB-uri. Și vedem: poate avem succes, poate n-avem succes. Găsim un broker, unul care să nu fie cumnat cu vreunul. Luăm un broker din America, de exemplu.
Dan Chertes: O ultimă întrebare. Mergem pe ipoteza că în 19 mai vei ieși decan. Care-i primul lucru pe care ai vrea să îl faci pentru colegii din barou?
Mihnea Stoica: Îi reprezint la televizor.
Dan Chertes: Nu, nu. Concret, care să se simtă: „A vezi, ce bine că l-am votat pe Mihnea, că a făcut chestia asta printre primele lucruri!”
Mihnea Stoica: Printre primele lucruri o să vreau să văd și eu, o să cer un raport al echipei care apără baroul. Baroul are mai multe resorturi. Un resort în care am fost implicat, dar să spun, aproape formal, este acela de apărare a profesiei. Apărarea profesiei să zic că își ocupă trei sferturi din timp cu procesele îndreptate împotriva noastră sau cu plângerile pe care le formulăm noi împotriva clandestinilor. Cel puțin cât am avut eu contact suntem catastrofali. Am cerut în scris înlocuirea unuia care nu poate să facă acordul subiectului cu predicatul. „Motivele de apel va fi depuse”. Și nu era doar pentru asta. Văzusem niște motive de apel ridicole, care copiau ctrl+C ctrl+V plângerea penală. Nu văzusem acolo: că nu s-a luat măsura confiscării, nu văzusem criticate multe chestiuni. Era strigător la cer! E un apel pe care l-am câștigat la pas, din motivele pe care le-am scris. Dar omul ăsta a primit cauze în continuare.
Și atunci una din primele chestii va fi că voi lua frâiele acestui resort. Nici acum nu pot să zic că nu e civilzat administrat. Că niște informații se divulgă. Pentru desocotire se spune: avem atâtea procese, ne reprezintă atâția oameni, am pierdut atâtea, am câștigat atâtea. Dar vreau să văd și eu cine apără baroul, cum s-a contractat, pentru că asta, apropo de opacitate, așa am început discuția, n-am nici cea mai vagă idee cine sunt avocații plătiți care apără baroul. Eu am mai fost în câteva dosare și am reprezentat baroul fără să percep vreun onorariu.
Dan Chertes: Mersi Mihnea!
Mihnea Stoica: Eu îți mulțumesc, Dane!
Avocatura Altfel 