Vă propun un mic teaser legat de necesitatea transparenței decizionale (revin cu dezvoltări ulterioare). Aveți mai jos un extras dintr-un transcript al unei ședințe oarecare, a unui organ profesional oarecare, dintr-o profesie oarecare, dintr-o țară oarecare: Continuă să citești Teaser. Despre relevanță și transparență într-o profesie oarecare
Un an de consiliu. Ce-am făcut și ce n-am făcut
Ați primit sau veți primi pe e-mail darea de seamă a Consiliului Baroului Cluj. Este un raport anual de activitate pe care probabil unii (mulți) nu-l citiți, fie din lipsă de timp, fie din lipsă de interes. Este posibil ca și un raport individual de consilier privind primul an de mandat să vă fie la fel de indiferent. Într-o anumită măsură vă înțeleg. Citim toată ziua hârtii anoste, fie că-s hotărâri judecătorești, fie rechizitorii sau răspunsurile adversarilor la întâmpinări. Încă o dare de seamă nu ar trebui să fie cu mult mai interesantă.
Din acest motiv o să încerc să fiu cât mai puțin tehnic, cât mai clar și succint. Continuă să citești Un an de consiliu. Ce-am făcut și ce n-am făcut
Momentul acela când faci istorie și afli de la unebere #nuetransparență
Prieteni, trăim momente istorice și nu știm. Vă rog să vă ridicați în picioare, mânuțele în dreptul inimii și salutăm respectuos conducerea. Mulțumesc, luați loc. Acuma să vă spun și de ce ați făcut gestul pe care l-ați făcut. Continuă să citești Momentul acela când faci istorie și afli de la unebere #nuetransparență
Vești din instanță. Ce se mai întâmplă în contenciosul „avocați clujeni vs. UNBR”
Dacă vă mai amintiți, în vară vă ziceam (aici) de contenciosul administrativ în care vreo 10 avocați din Baroul Cluj ne-am avântat împotriva Consiliului UNBR. Cauza este încă pe rol, dar am zis că poate e bine să știți ce s-a mai întâmplat de atunci până acum.
Continuă să citești Vești din instanță. Ce se mai întâmplă în contenciosul „avocați clujeni vs. UNBR”
Despre unele instanțe de fond, o unică și originală inspecție judiciară și alți garanți ai statului. Degeaba
Nu tot timpul reușești să îți amuțești clientul. Încerci din când în când cu suma pe care i-o comunici cu titlu de onorariu. Azi am reușit altfel. I-am zis la telefon doar atât: „au trimis spre rejudecare”. Să-nțelegi că pentru om vestea a fost colosală. Amuțitor de colosală. De ce? Pentru că, deși așa era firesc să se întâmple, am așteptat cu inima în gât până în momentul pronunțării în apel să constat firescul. Asta pentru că, anterior, o instanță de fond, după 6 ani de probațiune într-un dosar penal, după concluzii voluminoase cu indicarea punctuală a tuturor probelor în apărare, vine și nu face decât să pună cap la cap o parte din rechizitoriu și integral trei memorii scrise, depuse de Parchet la dosar și trimise apoi pe stick spre compilare și… gata hotărârea de condamnare cu executare la 10 ani (nu, nu e vreo infracțiune comisă cu violență, e evaziune fiscală). Continuă să citești Despre unele instanțe de fond, o unică și originală inspecție judiciară și alți garanți ai statului. Degeaba
