Despre unele instanțe de fond, o unică și originală inspecție judiciară și alți garanți ai statului. Degeaba

Nu tot timpul reușești să îți amuțești clientul. Încerci din când în când cu suma pe care i-o comunici cu titlu de onorariu. Azi am reușit altfel. I-am zis la telefon doar atât: „au trimis spre rejudecare”. Să-nțelegi că pentru om vestea a fost colosală. Amuțitor de colosală. De ce? Pentru că, deși așa era firesc să se întâmple, am așteptat cu inima în gât până în momentul pronunțării în apel să constat firescul. Asta pentru că, anterior, o instanță de fond, după 6 ani de probațiune într-un dosar penal, după concluzii voluminoase cu indicarea punctuală a tuturor probelor în apărare, vine și nu face decât să pună cap la cap o parte din rechizitoriu și integral trei memorii scrise, depuse de Parchet la dosar și trimise apoi pe stick spre compilare și… gata hotărârea de condamnare cu executare la 10 ani (nu, nu e vreo infracțiune comisă cu violență, e evaziune fiscală). Continuă să citești Despre unele instanțe de fond, o unică și originală inspecție judiciară și alți garanți ai statului. Degeaba

Despre referendum. De ce merg să votez NU

Din bula mea de social media (nu mă uit la TV, am doar Netflix și HBO Go pe el) ideea de boicotare a referendumului e cât se poate de clară. Mai văd câte o postare răzleață legată de motivul pentru care să spui DA. În rest, #boicot. Părerea mea e însă, alta. Nu că ar fi ea cea mai avizată sau relevantă pentru cât #boicot intră pe feed. M-am gândit dacă să o împărtășesc sau s-o țin pentru mine. De dragul variației, am zis: hai, fie. Continuă să citești Despre referendum. De ce merg să votez NU

Lunga toamnă fierbinte. Iluzii despre căderea unei Frunze

„La anul pe vremea asta, vom avea un nou președinte de Uniune…” …este cea mai bună glumă pe care v-aș putea-o spune de acum și până la alegerile de anul viitor. Când vom „lua act” de realegere.

Până atunci ceva valuri tot vor fi făcute. Pentru că, din păcate, până când oamenii din sistemul dă conducere sunt tot aceeași, rezultatul va fi același și tot ce rămâne de făcut este să faci valuri, poate-poate ai noroc și se va răsturna barca din neatenția cârmaciului. Continuă să citești Lunga toamnă fierbinte. Iluzii despre căderea unei Frunze

Obsesia selfie-ului la cangurii șchiopi

Zilele acestea sunt din nou discuții aprinse despre examenul de admitere în avocatură. Fie că este vorba despre incestul ăla de anul trecut absorbit de viol unde a trebuit să vină o instanță de contencios să le explice celor din INPPA cum stă treaba (a se vedea aici), fie că este vorba despre meseriașii care au făcut subiectele de penal de anul acesta și nu s-au obosit să deschidă codul să vadă că incriminarea de la art. 269 CP se referă la făptuitor nu la infractor (deh, s-a schimbat codul în 2014), concluzia, de fapt, este aceeași: n-ai cu cine! Continuă să citești Obsesia selfie-ului la cangurii șchiopi

Cum a ajuns UNBR pârâtă și noi, reclamanți

Să vă spun o poveste. La un moment dat, niște avocați din Baroul Cluj, vreo 200, s-au plâns către Înalta Poartă aka UNBR că a dat, prin Consiliul ei, o hotărâre nelegală (asta de aici) și au majorat contribuția minimă la sistemul de pensii al avocaților fără a avea pe masă o propunere justificată economic și fără a urma procedura corectă. Asta se întâmpla undeva prin iarnă, când era mult mai răcoare ca acum. Continuă să citești Cum a ajuns UNBR pârâtă și noi, reclamanți