Prieteni, trăim momente istorice și nu știm. Vă rog să vă ridicați în picioare, mânuțele în dreptul inimii și salutăm respectuos conducerea. Mulțumesc, luați loc. Acuma să vă spun și de ce ați făcut gestul pe care l-ați făcut.
Proaspăt ieșit din cuptoarele pdf ale Uniunii care v-a dat legitimații biometrice, aveți aici (link) ultimul buletin informativ al organelor centrale de conducere. Cumva, un fel de: „ce-am făcut noi la centru și suntem de acord pentru ca să știți și voi”.
Cum eu sunt un fan înfocat al birocrației de floretă, la cafeaua de dimineață, ca burghezul, m-am pus să citesc „ce mai zice la ziar”. Nu mai departe de pagina 8, dau de un eveniment istoric ce a avut loc în trecutul și atât de festivisto-inutil sărbătorit An Centenar. Și de care aflu atât de târziu.
Cică prin ședința din 18 aprilie 2018 a Comisiei Permanente, prima discuție de pe ordinea de zi a fost următoarea:
Comisia Permanentă a fost informată cu privire la realizarea și folosirea, pentru prima dată în istoria Uniunii, a unor înregistrări din ședința Consiliului U.N.B.R. din 15/16.02.2018, efectuate fără aprobarea membrilor Consiliului, pentru dezavuarea și decredibilizarea activității Consiliului U.N.B.R. și pentru atacuri incorecte în presă la adresa Consiliului U.N.B.R.
Doamne, la ce acte de terorism istorico-audio-plictisitor se dedau unii, pe cuvânt! În plin plenul Consiliului UNBR! Și supărarea cea mai mare este că:
S-a procedat la o anchetă pentru a se verifica dacă înregistrarea a fost furnizată de personalul U.N.B.R. sau de prestatorul de servicii care a realizat înregistrarea, rezultând că nu sunt dovezi/indicii în acest sens.
Pauză. Dacă nu știți despre ce înregistrare se vorbește, v-o reamintesc: transcriptul îl aveți aici (link) și e vorba despre ședința de Consiliu în care s-a analizat și s-a respins plângerea prealabilă a 200 de avocați din Baroul Cluj, plângere care viza majorarea cotei minime de contribuție la CAA.
Prin urmare, moment istoric, dragi confrați: cineva a scos magnetofonul din beciurile instituției și, fără să știe nimeni, a dat play și a dat banda mai departe. Cine-o fi, cine-o fi?
Stimată Comisie Permanentă, cred că e mai important să te întrebi altceva: de ce? De ce e întrebarea corectă, nu: cine?
E despre transparență. Despre asta este vorba în propoziție. Și din ceea ce relatează Buletinul informativ mai departe apare evident că nu ai înțeles acest lucru:
S-a supus dezbaterii necesitatea sau inoportunitatea efectuării înregistrărilor de ședință pe viitor. S-a arătat că nicio prevedere statutară/ regulamentară nu stabilește această obligativitate. S-a precizat că se impune stabilirea statutului acestor înregistrări, în sensul dacă acestea pot fi remise sau nu către avocați sau membrii organelor de conducere a profesiei, la cererea acestora, pentru a fi utilizate în diverse scopuri, inclusiv electorale.
După dezbateri, Comisia Permanentă a aprobat cu majoritate de voturi că înregistrările ședintelor Comisiei Permanente și ale Consiliului U.N.B.R. se fac exclusiv pentru uz intern, pentru realizarea detaliată a procesului-verbal de ședință. Înregistrările ședințelor se păstrează în format electronic numai în perioada de timp cuprinsă între momentul în care aceasta a fost efectuată și până la aprobarea procesului verbal de ședință pentru care a fost efecuată înregistrarea (inclusiv cu luarea în considerare a rezolvării unor incidente care apar în procesul verbal). Înregistrarea nu poate fi folosită de membrii organelor centrale ale profesiei de avocat, procesul-verbal fiind singurul document instituțional al profesiei de avocat, potrivit reglementarilor profesionale care reflectă activitatea organelor profesiei de avocat organizate la nivel central.
Din păcate, conceptul acesta, transparența decizională, sperie pe multă lume. Inclusiv, spre dezamăgirea mea, și pe majoritatea colegilor mei din Consiliu Baroului. Dar asupra acestui subiect revin într-o postare ulterioară.
Avocatura Altfel 