Lunga toamnă fierbinte. Iluzii despre căderea unei Frunze

„La anul pe vremea asta, vom avea un nou președinte de Uniune…” …este cea mai bună glumă pe care v-aș putea-o spune de acum și până la alegerile de anul viitor. Când vom „lua act” de realegere.

Până atunci ceva valuri tot vor fi făcute. Pentru că, din păcate, până când oamenii din sistemul dă conducere sunt tot aceeași, rezultatul va fi același și tot ce rămâne de făcut este să faci valuri, poate-poate ai noroc și se va răsturna barca din neatenția cârmaciului. Citește în continuare „Lunga toamnă fierbinte. Iluzii despre căderea unei Frunze”

Obsesia selfie-ului la cangurii șchiopi

Zilele acestea sunt din nou discuții aprinse despre examenul de admitere în avocatură. Fie că este vorba despre incestul ăla de anul trecut absorbit de viol unde a trebuit să vină o instanță de contencios să le explice celor din INPPA cum stă treaba (a se vedea aici), fie că este vorba despre meseriașii care au făcut subiectele de penal de anul acesta și nu s-au obosit să deschidă codul să vadă că incriminarea de la art. 269 CP se referă la făptuitor nu la infractor (deh, s-a schimbat codul în 2014), concluzia, de fapt, este aceeași: n-ai cu cine! Citește în continuare „Obsesia selfie-ului la cangurii șchiopi”

Cum a ajuns UNBR pârâtă și noi, reclamanți

Să vă spun o poveste. La un moment dat, niște avocați din Baroul Cluj, vreo 200, s-au plâns către Înalta Poartă aka UNBR că a dat, prin Consiliul ei, o hotărâre nelegală (asta de aici) și au majorat contribuția minimă la sistemul de pensii al avocaților fără a avea pe masă o propunere justificată economic și fără a urma procedura corectă. Asta se întâmpla undeva prin iarnă, când era mult mai răcoare ca acum. Citește în continuare „Cum a ajuns UNBR pârâtă și noi, reclamanți”

Păreri de nespecialist. Azi, avocații și GDPR-ul vieții

De fiecare dată când aud de gdpr, îmi vine instinctual replica consacrată: Ne e panică, man! Adică să nu credeți că nu trebuie să luăm gdpr-ul în serios, avocați fiind, dar cel puțin e bine să nu ne panicăm inutil. Zic  inutil, fiindcă, chiar dacă trebuia să ne apucăm de treabă pe tema asta cam cu vreo doi ani în urmă, dacă tot ne-a apucat hărnicia în 2 mai 2018, we can relax, că tot nu reușim să facem acum ce n-am făcut în doi ani. Citește în continuare „Păreri de nespecialist. Azi, avocații și GDPR-ul vieții”

Avem suficiente degete după care să ne ascundem? Întreb pentru un prieten avocat

Nu contează că postarea asta are drept combustibil o anumită discuție legată de restanțieri și cum să ne comportăm cu ei. Nu contează că din 25 mai 2018 vor apărea niște mănuși noi, inscripționate GDPR, pe care mulți ni le vor întinde ori de câte ori nu le va fi pe plac că apare pe FB numele lui Ion Popescu, avocat, într-un context negativ („nu mă prelucrați negativ”, va zice Popescu, „vin cu GDPR-ul pă voi!”). Contează un singur lucru și anume răspunsul la întrebarea: Citește în continuare „Avem suficiente degete după care să ne ascundem? Întreb pentru un prieten avocat”