Despre unele instanțe de fond, o unică și originală inspecție judiciară și alți garanți ai statului. Degeaba

Nu tot timpul reușești să îți amuțești clientul. Încerci din când în când cu suma pe care i-o comunici cu titlu de onorariu. Azi am reușit altfel. I-am zis la telefon doar atât: „au trimis spre rejudecare”. Să-nțelegi că pentru om vestea a fost colosală. Amuțitor de colosală. De ce? Pentru că, deși așa era firesc să se întâmple, am așteptat cu inima în gât până în momentul pronunțării în apel să constat firescul. Asta pentru că, anterior, o instanță de fond, după 6 ani de probațiune într-un dosar penal, după concluzii voluminoase cu indicarea punctuală a tuturor probelor în apărare, vine și nu face decât să pună cap la cap o parte din rechizitoriu și integral trei memorii scrise, depuse de Parchet la dosar și trimise apoi pe stick spre compilare și… gata hotărârea de condamnare cu executare la 10 ani (nu, nu e vreo infracțiune comisă cu violență, e evaziune fiscală). Continuă să citești Despre unele instanțe de fond, o unică și originală inspecție judiciară și alți garanți ai statului. Degeaba

Lunga toamnă fierbinte. Iluzii despre căderea unei Frunze

„La anul pe vremea asta, vom avea un nou președinte de Uniune…” …este cea mai bună glumă pe care v-aș putea-o spune de acum și până la alegerile de anul viitor. Când vom „lua act” de realegere.

Până atunci ceva valuri tot vor fi făcute. Pentru că, din păcate, până când oamenii din sistemul dă conducere sunt tot aceeași, rezultatul va fi același și tot ce rămâne de făcut este să faci valuri, poate-poate ai noroc și se va răsturna barca din neatenția cârmaciului. Continuă să citești Lunga toamnă fierbinte. Iluzii despre căderea unei Frunze

Păreri de nespecialist. Azi, avocații și GDPR-ul vieții

De fiecare dată când aud de gdpr, îmi vine instinctual replica consacrată: Ne e panică, man! Adică să nu credeți că nu trebuie să luăm gdpr-ul în serios, avocați fiind, dar cel puțin e bine să nu ne panicăm inutil. Zic  inutil, fiindcă, chiar dacă trebuia să ne apucăm de treabă pe tema asta cam cu vreo doi ani în urmă, dacă tot ne-a apucat hărnicia în 2 mai 2018, we can relax, că tot nu reușim să facem acum ce n-am făcut în doi ani. Continuă să citești Păreri de nespecialist. Azi, avocații și GDPR-ul vieții

„Păcatele avocaturii”. Ce facem cu barourile „mici”?

Fără a încerca să acuz sau să arăt cu degetul, constat că viitorul avocaturii în barourile mici este unul nu prea senin, în contextul în care marea masă de stagiari aplică pentru barourile mari, cu centre universitare – de obicei cele unde au absolvit facultatea.

Citind zilele trecute ce spunea colegul Bogdan Ilea, decanul „micului” Barou Sălaj, într-un articol de pe avocatura.com, mi-am dat seama că dintr-un barou „mare” cum e Clujul, lucrurile acestea se văd și simt mai puțin. Cu atât mai mult dintr-unul ca București sau din Palatul de Cristal al UNBR. Continuă să citești „Păcatele avocaturii”. Ce facem cu barourile „mici”?

Ce fac avocații când nu pledează. Muzica proastă a tinereții noastre (Cristi Ardelean)

Când nu profesăm avem fiecare viața noastră, hobby-urile noastre, tentațiile fiecăruia spre altceva. Dacă am fi 24/7 cu mintea în priza avocaturii foarte probabil am ceda psihic. Unii se refugiază în familie, alții în sport, alții în muzică, unii în citit. Unii, în scris. Continuă să citești Ce fac avocații când nu pledează. Muzica proastă a tinereții noastre (Cristi Ardelean)