Congresul avocaților 2019. Până la urmă n-au mai fost alegeri în reluare

Îmi iau pe mine blugii și tricoul cu „Greu de votat 4. Nu mai dați alegeri în reluare!”. Îmi încalț converșii și cobor în fața hotelului. Pornim către sala Dalles unde va fi prima zi de Congres.

Citește în continuare „Congresul avocaților 2019. Până la urmă n-au mai fost alegeri în reluare”

Trilogia Star Wars în varianta uneberesciană

Promisesem că indiferent de soluția instanței de contencios pe subiectul majorării cotei minime de cotribuție la bugetul CAA (aveți mai multe detalii despre cauză aici), vă voi spune ce-am aflat noi, reclamanții, din documentele pe care Consiliul UNBR și Comisia Permanentă le-au depus la dosarul cauzei, de voie, de nevoie. Dacă deocamdată nu avem o transparență decizională de bună voie, măcar cu de-a sila să o facem.

Citește în continuare „Trilogia Star Wars în varianta uneberesciană”

Teaser. Despre relevanță și transparență într-o profesie oarecare

Vă propun un mic teaser legat de necesitatea transparenței decizionale (revin cu dezvoltări ulterioare). Aveți mai jos un extras dintr-un transcript al unei ședințe oarecare, a unui organ profesional oarecare, dintr-o profesie oarecare, dintr-o țară oarecare: Citește în continuare „Teaser. Despre relevanță și transparență într-o profesie oarecare”

Momentul acela când faci istorie și afli de la unebere #nuetransparență

Prieteni, trăim momente istorice și nu știm. Vă rog să vă ridicați în picioare, mânuțele în dreptul inimii și salutăm respectuos conducerea. Mulțumesc, luați loc. Acuma să vă spun și de ce ați făcut gestul pe care l-ați făcut. Citește în continuare „Momentul acela când faci istorie și afli de la unebere #nuetransparență”

Despre unele instanțe de fond, o unică și originală inspecție judiciară și alți garanți ai statului. Degeaba

Nu tot timpul reușești să îți amuțești clientul. Încerci din când în când cu suma pe care i-o comunici cu titlu de onorariu. Azi am reușit altfel. I-am zis la telefon doar atât: „au trimis spre rejudecare”. Să-nțelegi că pentru om vestea a fost colosală. Amuțitor de colosală. De ce? Pentru că, deși așa era firesc să se întâmple, am așteptat cu inima în gât până în momentul pronunțării în apel să constat firescul. Asta pentru că, anterior, o instanță de fond, după 6 ani de probațiune într-un dosar penal, după concluzii voluminoase cu indicarea punctuală a tuturor probelor în apărare, vine și nu face decât să pună cap la cap o parte din rechizitoriu și integral trei memorii scrise, depuse de Parchet la dosar și trimise apoi pe stick spre compilare și… gata hotărârea de condamnare cu executare la 10 ani (nu, nu e vreo infracțiune comisă cu violență, e evaziune fiscală). Citește în continuare „Despre unele instanțe de fond, o unică și originală inspecție judiciară și alți garanți ai statului. Degeaba”