Nu tot timpul reușești să îți amuțești clientul. Încerci din când în când cu suma pe care i-o comunici cu titlu de onorariu. Azi am reușit altfel. I-am zis la telefon doar atât: „au trimis spre rejudecare”. Să-nțelegi că pentru om vestea a fost colosală. Amuțitor de colosală. De ce? Pentru că, deși așa era firesc să se întâmple, am așteptat cu inima în gât până în momentul pronunțării în apel să constat firescul. Asta pentru că, anterior, o instanță de fond, după 6 ani de probațiune într-un dosar penal, după concluzii voluminoase cu indicarea punctuală a tuturor probelor în apărare, vine și nu face decât să pună cap la cap o parte din rechizitoriu și integral trei memorii scrise, depuse de Parchet la dosar și trimise apoi pe stick spre compilare și… gata hotărârea de condamnare cu executare la 10 ani (nu, nu e vreo infracțiune comisă cu violență, e evaziune fiscală).
Sunt sigur că nu scriu despre ceva nou, că se întâmplă nefirești în Sistem on a daily basis.
Constat doar că un judecător poate să ignore peste 40 de volume de urmărire penală și mai ales de judecată, să nu le analizeze deloc, să trateze inculpații ca pe niște CNP-uri într-un dispozitiv și să zică: eu zic ca Parchetul. Pui stop pe roșu.
Constat că, dacă te plângi inspecției judiciare pe subiectul abaterii disciplinare legate de nemotivarea totală a hotărârii, ți se spune că totul e acolo, conform art. și art. din CPP. Evident, litere sub formă de cuvinte și cuvinte sub formă de propoziții și fraze sunt. Dar ele nu reflectă deliberarea instanței, ci părerea procurorului de caz și al celui de ședință. Și măiestria grefierei care le-a pus cap la cap. Nu, nu, amice! Ești nemulțumit. Du-te la psiholog, ai o problemă. Sau fă apel. În plus, vine judecătorul de la fond și îți spune indirect prin opinia exprimată în verificările inspecției: inculpatul a încercat în faza de judecată să-și impună cu orice preț punctul de vedere, fiind foarte agresiv în probațiune (whatever that means). Remarc surprins, acum, în fața inspecției, judecătorul și-a amintit de probațiunea în apărare. Cam târziu. Dar, cum se spune pe românește: mai bine mai târziu, decât după apelul cu rejudecare. Ups!
Constat că, dacă te plângi inspecției judiciare, că un procuror te-a amendat nelegal (nelegalitate constatată de o instanță de judecată) îți primești și a doua clasare (după ce ți s-a dat dreptate în contencios pe prima clasare) pe motiv că n-ai suferit nicio vătămare (pentru că nu ai apucat să plătești amenda înainte de a o anula) și pentru că… remix la motivarea veche. Nici autoritatea de lucru judecat din contencios nu mai e ce-a fost pe vremea când nu făceam penale.
Constat deci că mesajele inspecției judiciare sunt simple, să le înțeleagă tot omul:
- N-a motivat fondul deloc? Repară apelul! (dacă ai noroc și dai peste judecători, nu peste copipeistări).
- Ți-ai luat amendă nelegală? Probabil ți-o meritai, dar n-a nimerit textul legal madam prosecutor. Las, să fie cu noroc data viitoare.
Probabil mai sunt și alte mesaje ale inspecției judiciare, dar n-au ajuns încă la mine. Cum le aflu, le dau anonime.
Constat că fiscului i s-a stricat softul de încasat bani (sau poate i s-a reparat, mai știi?!) și emite decizii de impunere pentru pensiile inexistente la stat ale avocaților. Probabil a trecut la butoane ceva contribuabil supărat pe avocați. Sau poate, cum ne tot amenință viitorul, ceva A.I. al ANAF-ului deja a dezvoltat sentimente nașpa față de noi. Poți să-l învinovățești?! Doar nu noi suntem ăia care luăm onorarii de 1.000 de lei când de fapt merităm 100 (las că știe instanța mai bine)?! Eu m-am tot întrebat pe subiectul ăsta: A.I-ul poate comite abuz în serviciu? Că text de legislație primară care zice că avocații nu-s plătitori de contribuții la sistemul public de pensii avem. Cred că e o întrebare la care ne-ar putea răspunde un Parchet. Oricare dintre.
Mă opresc din constatat că deja mă simt organ de constatare și nu vreau să iau pâinea de la gura celor în drept. Mă duc să mă pregătesc pentru rejudecare și reamendare. Și reinventare. Voi?
Avocatura Altfel 