Cum să o dai de gard cu digitalizarea profesiei de avocat

Am scris și am șters prima propoziție a postării de vreo 10 ori, întrebându-mă: de ce să-mi mai dau și eu cu părerea?

Până la urmă am zis că e un exercițiu bun și numai ca să-mi organizez gândurile pe subiect. Pentru că am avut în ultimele zile sentimente contradictorii. Și pentru că i-am promis lui Mihnea Stoica că-i zic și părerea mea.

Citește în continuare „Cum să o dai de gard cu digitalizarea profesiei de avocat”

Noua nedemnitate a avocatului sau simulația pentru… cine?

Recent, s-a adoptat modificarea parțială a textului legal (art. 14 lit. a) din Legea 51/1995) care prevedea cazurile de nedemnitate ale avocatului. Obiecția de neconstituționalitate formulată asupra modificării a fost respinsă și textul a pleacat la promulgare. El va arăta cam așa:

Citește în continuare „Noua nedemnitate a avocatului sau simulația pentru… cine?”

Primul mandat în Consiliul Baroului Cluj. Ce-am făcut și ce n-am făcut

Încă din discursul de candidat de la alegerile din 2018 am promis că după patru ani voi face un bilanț a ce am făcut și ce n-am făcut. După cum s-a văzut, n-am așteptat patru ani, ci am făcut un bilanț al fiecărui an de membru al Consiliului Baroului Cluj.

Pentru primii trei ani, bilanțurile sunt aici (primul an), aici (al doilea an) și aici (al treilea an).

Citește în continuare „Primul mandat în Consiliul Baroului Cluj. Ce-am făcut și ce n-am făcut”

Despre Zlati și tratatul lui de criminalitate informatică. O altfel de recenzie

Pe Zlati îl știu de când era mic. Acuma vorba vine de mic, el a fost mic tot timpul, dar numai de înălțime. În rest, la toate capitolele care contează (umor și autoironie, inteligență, argumentare etc.) a fost și este un om mare. Chiar uriaș, aș zice.

Citește în continuare „Despre Zlati și tratatul lui de criminalitate informatică. O altfel de recenzie”

Despre unele instanțe de fond, o unică și originală inspecție judiciară și alți garanți ai statului. Degeaba

Nu tot timpul reușești să îți amuțești clientul. Încerci din când în când cu suma pe care i-o comunici cu titlu de onorariu. Azi am reușit altfel. I-am zis la telefon doar atât: „au trimis spre rejudecare”. Să-nțelegi că pentru om vestea a fost colosală. Amuțitor de colosală. De ce? Pentru că, deși așa era firesc să se întâmple, am așteptat cu inima în gât până în momentul pronunțării în apel să constat firescul. Asta pentru că, anterior, o instanță de fond, după 6 ani de probațiune într-un dosar penal, după concluzii voluminoase cu indicarea punctuală a tuturor probelor în apărare, vine și nu face decât să pună cap la cap o parte din rechizitoriu și integral trei memorii scrise, depuse de Parchet la dosar și trimise apoi pe stick spre compilare și… gata hotărârea de condamnare cu executare la 10 ani (nu, nu e vreo infracțiune comisă cu violență, e evaziune fiscală). Citește în continuare „Despre unele instanțe de fond, o unică și originală inspecție judiciară și alți garanți ai statului. Degeaba”