Despre Zlati și tratatul lui de criminalitate informatică. O altfel de recenzie


Pe Zlati îl știu de când era mic. Acuma vorba vine de mic, el a fost mic tot timpul, dar numai de înălțime. În rest, la toate capitolele care contează (umor și autoironie, inteligență, argumentare etc.) a fost și este un om mare. Chiar uriaș, aș zice.

Dacă nu mă credeți că e mic de înălțime și autoironic pe tema asta, ascultați-i începutul discursului (eu îl recomand pe tot) ca seminarist de suflet al promoției Facultății de Drept, UBB Cluj, de acu’ 2 ani:

Discurs absolvire Facultatea de Drept UBB 2018 – George Zlati, seminarist de suflet

V-a plăcut? V-am zis că le zice bine.

După cum ziceam, îl știu pe Zlati de când era mic. L-am văzut prima dată la treabă când a venit în practică, student fiind, la societatea de avocatură în care eram și eu asociat. Nu după mult timp ni s-a alăturat ca avocat stagiar. Îmi amintesc primul lui dosar, un contravențional (angajam din ăstea doar prin excepție, fiincă eram o societate de penaliști). La fond se respinge plângerea. Instanța de control judiciar, Tribunalul Brașov, unde Zlati fiind stagiar, nu avea drept de concluzii. Ne trezim amândoi cu noaptea-n cap și plecăm din Cluj spre Brașov, cu mașina. Eu să pun concluzii, el să înjure în gând Judecătoria Rupea că ne-a pus pe drumuri. Câștigăm (concluziile lui susținute prin vocea mea). Un pas mic pentru justiție, un pas mare pentru orgoliile noastre.

Fast forward vreo jumătate de an. Prima propunere de arestare la care intrăm împreună. DIICOT, transferuri frauduloase, furt de date bancare și alte chestii la care Zlati se pricepea de când era mic. Judecătoria Cluj-Napoca îi arestează pe toți. Câteodată mai și pierzi. Dar numai o lună, până câștigi un control judiciar. Vorba aia: nu poți să le ai pe toate.

Suntem în „superbul” an 2020 și, dacă stau să mă gândesc, nu-mi dau seama cum a trecut timpul. Pentru că și avocatura, aproape ca orice profesie, are tendința să te învârtă în cercul vicios al rutinei până constați că „a mai trecut un an”. Dar uite că ăsta micu’ nu s-a lăsat prins și a crescut de atunci un ditamai tratatul de criminalitate informatică de 688 de pagini. Și vrea să-l crească și pe-al doilea!

Știu că nu e o lectură pentru oricine. Puțin probabil să stârnească interes în tagma civiliștilor. Dar sunt sigur că tratatul lui Zlati e o lectură obligatorie în primul rând pentru magistrații care fie judecă, fie trimit în judecată sub încadrările pe care acest prim volum le disecă-n paișpe. Obligatorie o văd ca lectură și pentru avocații care angajează preponderent cauze penale și, mai ales, cauze de criminalitate informatică. Recunosc însă că sfatul meu poate fi catalogat ca whishful thinking în țara cu media cea mai mică din Europa la consum de carte.

Un ultim sfat. Nu citiți cartea numai pentru că Mihai Udroiu a zis că e „scrisă de unul dintre cei mai profunzi şi originali analişti din gândirea juridică contemporană română”. Citiți-o în ciuda acestei afirmații!*

*Asta-i ca să nu ziceți că m-a plătit Zlati să-i fac review-ul ăsta 😆

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.