Despre Zlati și tratatul lui de criminalitate informatică. O altfel de recenzie

Pe Zlati îl știu de când era mic. Acuma vorba vine de mic, el a fost mic tot timpul, dar numai de înălțime. În rest, la toate capitolele care contează (umor și autoironie, inteligență, argumentare etc.) a fost și este un om mare. Chiar uriaș, aș zice.

Continuă lectura „Despre Zlati și tratatul lui de criminalitate informatică. O altfel de recenzie”

Cu mască sau fără mască?

Zilele ăstea, am văzut mai mulți avocați cu cagulă decât mascați din trupele speciale, la percheziții. Am înțeles că trendul de „cagulare” a avocaturii vrea să fie un protest împotriva măsurilor impuse în sălile de judecată INCLUSIV pentru avocați. Ce uită colegii e că nu poți crea un trend fără să ai un # (hashtag). Asta e lumea 20-20, trebuie să ne adaptăm, ca profesie.

Râdem, glumim, da’ nu e râsul nostru. În ultimele două luni, am văzut promovate de unii avocați teorii ale conspirației, share-uri de articole din surse dubioase și „argumente” juridice despre cum avem libertatea și dreptul de a ne scuipa plămânii unde și pe cine vrem, că mi-a venit să-mi rup legitimația de avocat de cel puțin trei ori pe zi.

Continuă lectura „Cu mască sau fără mască?”

Quinta spartă a conspirațiilor

Prin clasa a noua, am găsit în biblioteca familiei cărțile lui Pavel Coruț. Pentru anii ’90, când internetul era 0 în România, sursele credibile de informare fiind TV-ul, cărțile și, hai să zicem, școala, stilul original de roman de spionaj, transformat apoi într-un fusion de spionaj-SF, nu avea cum să nu te dea pe spate. Nu degeaba prima lui carte, Quinta Spartă, a fost vândută într-un tiraj record: 310.000 exemplare (după spusele autorului). Dacă iei în considerare contextul politico-economic al României de atunci, mândria naționalistă exploatată intens în perioada aceea de multă lume și întâlnită cam în toate cărțile lui, în care descendența geto-dacă a românilor era ceva ce nu s-a văzut de la facerea lumii încoace, nu aveai cum să nu te simți demn urmaș al lui Zamolxe, întors în România cu o flotilă extraterestră, care stătea ascunsă sub Muntele Sacru din Carpați. E drept, Coruț n-a pretins niciodată că partea ficțională este reală. Dar hrănea nevoia de unicitate a românului asuprit.

Continuă lectura „Quinta spartă a conspirațiilor”

Complexul voievodului în avocatură sau cum au trecut avocații prin pandemie și de ce

După ce confratele Florea s-a retras înțelept din cursa pentru prezidențiale și l-a lăsat în locul lui pe confratele Briciu, am zis că vom mânca în continuare mere. Pădurețe. Nouă luni după, niciun nou-născut, dar măcar relația UNBR-ului cu transparența a căpătat niște lumini mai puțin sumbre. Cum ar veni, se vede dincolo de cortină.

Nu mi-a plăcut niciodată de confratele Briciu (chestie de gut feeling), deși la Congresul din 2019 mai-mai că îl convisesem să adopte ținuta casual, cu converși (e drept că era spre trei dimineața și confratele Florea nu mai era prin preajmă, deci atmosfera era mai relaxată). Nici acum nu-mi place de el în mod special (și sunt sigur că sentimentul e reciproc), dar asta nu înseamnă că nu-i apreciez deschiderea de care înaintașul lui nu prea a dat dovadă. Cum ar veni, lucrăm cu ce avem, dar măcar direcția nu pare greșită.

Dar a venit Covidu’.

Continuă lectura „Complexul voievodului în avocatură sau cum au trecut avocații prin pandemie și de ce”

De ce n-am fost de acord cu mărirea contribuției la bugetul Baroului Cluj

Totul costă, nimic nu e gratis. Asta știm cu toții. Administrarea unui barou se face și ea cu bani. Fiind membru al Consiliului de aproape 2 ani, pot să vă spun că administrarea acestor bani se face într-un mod prudențial, discutându-se în fiecare ședință situația financiară a baroului, ce se poate economisi, ce este nevoie suplimentar să se cheltuie.

Continuă lectura „De ce n-am fost de acord cu mărirea contribuției la bugetul Baroului Cluj”