Zilele ăstea mă simt prost. Probabil sunt prost de când m-am născut da’ numa’ acuma se simte. Stau și citesc ce se mai dezbate în mediul avocățesc și nu pot să am decât o față de prost. Probabil o să-mi ziceți: „Noi știam de ceva vreme da’ ne-a fost jenă să-ți spunem!” Nu pot decât să vă bat orbazul că, din colegialitate, n-ați fost sinceri cu mine. Nu de alta, dar eu promit reciproca.
Mă rog. Să vă zic ce m-a nedumerit. Azi văd pe site-ul ăla cu J roșu că-și trimit scrisori Țuca și cu Briciu (nu-i cunosc așa bine așa că nu le zic pe numele mic). „Hopa!”, zic. Tre’ să fie ceva deep! M-apuc de citit.
Cică Țuca e supărat că Briciu (a se vedea) l-a băgat în grupul prioritar la administrarea (facultativă) a vaccinului. Care e temeiul statutar? întreabă colegul. Dar mai ales: v-ați consultat cu colegii de breaslă înainte să mă băgați în grupul ăsta? Și despre ce „nou virus” vorbim, domnu’ Briciu, că-i „vechi”? Hăhă! Nu v-ați uitat din martie la știri, ce naiba?! Care vaccin? Ăla bun sau ăla rău? Ăla a lui Soroș sau ăla a lui Bill Gates? Și ce vrei să zici cu parantezele ălea la facultativ? Adică? Bă! Adică? În fine, întrebări de vineri, după ce ieși obosit din instanță și ai dileme existențiale. Cum de altfel le avem cu toții. Mai ales în jurul prânzului.
Briciu, care stătea pregătit la fileu, îi răspunde-n timp real (asta). Aproape că suspectezi că a fost o scrisoare deschisă trimisă și pe whatsapp. Ceva de genul:
Țuca: Vezi, Trăi’, că ți-am scris pe J la Săve’. Pls reply ASAP!
Briciu: Cuando tenga un momencito, amigo, că număr voturile dă Congres să văd dacă mi s-a aprobat bugetu’ pentru noul sediu. PS: Te pupă Oancea!
Elegant cum îl știm, potrivindu-și cravata albastră, Briciu se pune pă scris:
Dear Țuca,
Ești fain și te respect, da’ n-am luxul să-ți zic direct să mă cauți pe la Mega. Pen’ că-s prezident și m-ar judeca lumea că vorbesc urât. Așa că te rog nu mă mai lua la șuturi ba că am bască, ba că n-am bască. M-a lăsat Florea să conduc unebereu’ cum pot. Eu zic că o fac cât de cât bine având în vedere că e pandemie din aia nașpa: în care oamenii aleg să creadă sau nu, în care o chestie ca vaccinu’ e ceva pe care avocații tre’ s-o valideze că funcționează au ba, în care cea mai grea încercare în viața unora e să poarte o mască. De aia zic, lasă-mă să vă vaccinez facultativ și ne vedem la o cafea să discutăm dă covit.
Hai, pa, te-am lăsat, că mă strigă Turculeanu să-i semnez o adresă.
În concluzie?
În concluzie, eu tot prost am rămas. Pentru simplu motiv că nu înțeleg cum o profesie de intelectuali discută despre temeiul statutar de vaccinare al avocaților. Știu, discuția e profundă, eu sunt prost, nu pricep. Da’ numa’ am vrut să știți că pe mine să nu contați în dezbaterea asta.
Mai am o singură rugăminte: Păstrați curățenia! Nu rupeți florile!
Să ne vedem sănătoși de partea cealaltă a pandemiei.
Avocatura Altfel 