…Profesia trebuie să răspundă la astfel de preocupări și să identifice căi de rezolvare a soluțiilor propuse, pe bază de reguli. Demersul este dificil, deoarece se realizează pe fondul unei crize de identitate, întreținută adesea de „vocile” profesiei, datorată fie absenței unei culturi reale de apartenență organizațională la un Corp profesional care funcționează pe bază de reguli și competențe legale, fie unei competențe profesionale deficitare, explicabilă istoric prin caracteristicile perioadei de creștere numerică în exces a profesiei, fără criterii și observarea perspectivei!…

Într-un „editorial” explicativ al temei Congresului de anul acesta (Avocatul și accesul la justiție), președintele UNBR și-a exprimat cât se poate de clar opinia că rezolvarea problemelor avocaturii sau cu care se confruntă avocații în exercitarea profesiei (primele fiind intrinseci profesiei, celelalte extrinseci) nu se poate face decât respectând cumulativ două condiții: a) regulile impuse de profesie; b) competențele legale.

Altfel, „vocile” profesiei, fără cultură reală „de apartenență organizațională” sau deficitar competente profesional ar face mai bine să tacă. Nu traduc, pentru că înțelegeți foarte bine ce a vrut să ne spună.

Îndrăznind o opinie contrară, problemele avocaturii de azi sunt generate chiar de acest apelul categoric și continuu la autoritate, apel care nu face ca autoritatea să capete credibilitate, ci, din contră, să își îndepărteze și mai mult confrații. Turnul de fildeș al UNBR, pe care avocații îl simt din ce în ce mai acut reflectat în nerezolvarea și/sau neascultarea problemelor cu care ei se confruntă în teritoriu, generează aceeași teamă nefirească de organele profesiei (fie ele locale sau centrale). Acolo unde avem excepții (de obicei în teritoriu), acestea nu fac decât să întărească regula.

Niciodată „rebeliunea” nu răsare într-o profesie dacă salcâmii sunt veșnic înfloriți (vorba poetului). Niciodată liderii nu vor fi vorbiți pe la colțuri, dacă cei care îi vorbesc ar ști că ar fi ascultați de aceștia direct și sincer, pentru a le rezolva nemulțumirile. Niciun lider adevărat n-ar invoca „incompetența vocilor profesiei” (chiar dacă ea ar fi reală), ci ar încerca să poarte un dialog.

Niciun lider nu ceartă, ci ascultă și, eventual, dacă îi stă în putință rezolvă problema. Dacă nu, explică de ce nu o poate rezolva.

Cred că înainte de un acces la justiție al avocatului este necesar un real acces la profesie al acestuia. Și asta nu se poate face fără trei principii care mie mi se pare esențiale:

  1. Democrație. Reală, nu simulată. Orice nemulțumire să poată fi spusă, ascultată și să i se răspundă. Cu DA sau NU, dar să i se răspundă.
  2. Transparență. A deciziilor, a modului de cheltuire a banilor, a modului de alegere a orice înseamnă organ de conducere.
  3. Protecție. De abuzurile altora, de abuzurile propriilor organe (în baza unui control intern), de orice fiscalizare sau reglementare excesivă sau inutilă a profesiei, de orice interdicție care nu mai corespunde cu realitățile zilelor noastre.

Dincolo de asta, Congresul se anunță unul interesant. Cu siguranță se va discuta pe tema sistemului de pensii, având în vedere că hotărârea 209/2017 a Consiliului UNBR prin care s-a adoptat așa-numitul CODEX al C.A.A. (Regulament Pensii) va trebui ratificată de Congresul UNBR.

Cât privește tema Congresului, voi reveni cu un alt material pe acest subiect.

(foto)

3 gânduri despre “Congresul avocaților 2017. Preambul. Lamentațiile unei „voci” neavizate

  1. Nu exista un „turn de fildes” al UNBR, pentru simplu motiv ca UNBR suntem NOI, toti avocatii. La asta se refera ” cultura reala de apartenenta organizationala la un Corp profesional”.
    In principiu, regulile le facem NOI toti, in masura in care ne implicam, reguli pe care sa le respectam tot noi. Asta inseamna democratia.
    Protectia de abuzurile proprilor organe se realizeaza tot prin intelegerea apartenentei la grup profesional, prin exprimarea nemultumirilor acolo unde pot declansa efecte iar protectia fata de reglementarile excesive sau inutile – dintre care putine depind exclusiv de noi – trebuie reglate tot prin implicare organizationala. Vorbele „pe la colturi” nu au avut si nu vor putea avea niciodata efect pozitiv. Deci, haideti sa ne exprimam nemultumirile in cadru corpului profesional. Daca suntem multi e obligatoriu sa fim ascultati.

    1. Soluțiile dvs. sunt corecte principial și răspund exact la problemele ridicate de mine. Cu toate acestea, rămân la părerea că există o problemă de leadership în momentul în care îți critici exact oamenii pe care îi conduci. Dacă ceva e criticabil în corpul profesional pe care îl conduci, primul care e de vină e leaderul.

Lasă un răspuns

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.