De-a dreptul întâmplător, am citit zilele trecute articolul acesta (How NFT’s Create Value) din Harvard Business Review. Întâmplător, pentru că l-am văzut share-uit de un coleg căruia îi apreciez gusturile într-ale tehnologiei.
Ziua următoare dau peste articolul acesta (Ce Sunt NFT-Urile Și De Ce Sunt În Vogă – articolul în forma inițială îl aveți aici), scris de o doamnă/domnișoară avocat și share-uit pe unul dintre grupurile de avocați de pe FeBe. Citindu-l, ceva-mi sună vag cunoscut, la început. Apoi din ce în ce mai cunoscut.
Vedeți dacă vă sună la fel:
Copierea continuă, inserându-se însă o propoziție care nu se regăsește în articolul din HBR, și (wow!) este citată sursa (un blog românesc). Apoi, copierea continuă mot-a-mot, dar tot fără citarea sursei:
Și așa mai departe… ați priceput ideea (dacă mergeți pe articolul în română în paralel cu cel în engleză veți observa unde se termină inspirația).
Nelămurirea mea este următoarea: dacă tot vrei să explici niște concepte noi și „în vogă” (articolul chiar fiind relevant pe subiect) de ce să nu citezi sursa și să nu-l traduci tot? Doamna/domnișoara avocat s-a oprit la descrierea peisajului (început), fără să ne fi tradus exact partea interesantă a subiectului articolului.
Adevărul e că într-o țară a plagiatelor, n-ar trebui să mă mire un articol de promovare profesională scris cu sudoarea google translate-ului. Apropo de foarte recenta întrebare a unui ministru al EDUCAȚIEI: ați văzut pe undeva definiția juridică a plagiatului?
LATER EDIT (7.02.2022): În urma acestei postări, articolul a fost „revizuit” în sensul adăugării unei note de subsol primului paragraf.
LATER EDIT 2 (tot 7.02.2022): Articolul a fost ulterior modificat substanțial. Articolul original, la care se referea postarea, este acesta.
Avocatura Altfel 