În 11 octombrie 2021, un complet de 5 judecători ai Marii Camere au decis să trimită Marii Camere cauza Hurbain c. Belgia (nr. 57292/16), la solicitarea părții.
În 22 iunie 2021, Curtea a decis, cu o majoritate de 6 la 1, că nu a fost încălcat art. 10 din Convenție în cauza Hurbain c. Belgia.
Cauza a pus în discuție o analiză interesantă între dreptul de a fi uitat și libertatea de expresie a presei.
Astfel, Curtea de Apel din Belgia a stabilit că în cazul unei persoane care, în urmă cu 20 de ani, a cauzat un accident rutier cu victime și care a fost între timp reabilitată, anonimizarea numelui acestuia în articolul aflat în arhiva electronică a ziarului Le Soir intră sub incidența dreptului de a fi uitat, parte integrantă a dreptului la viață privată.
Curtea de Apel, în menținerea soluției primei instanțe, a arătat că persoana care a cauzat accidentul rutier nu este persoană publică și că faptele pentru care a fost condamnat nu au făcut subiectul unei anchete de presă, cu excepția articolului care relata strict accidentul.
De asemenea, a reținut că la o căutare în google a numelui și prenumelui persoanei care a cauzat accidentul, articolul apare printre primele căutări, fapt ce generează un veritabil cazier judiciar virtual persoanei care, până la acel moment, nu doar că și-a executat sancțiunea aplicată, dar a fost și reabilitată.
Prin urmare, Curtea de Apel a reținut că, o dată cu trecerea timpului, orice persoană ar trebui să aibă dreptul de a-și reface viața, fără a fi confruntat cu erorile trecutului de către publicul larg.
De asemenea, pentru a păstra dreptul presei la liberă exprimare, Curtea de Apel a considerat că este suficient ca numele persoanei vinovate de accident din cadrul articolului să fie anonimizat prin înlocuirea cu litera X. Măsura a fost impusă doar pentru varianta accesibilă online, ziarul menținând dreptul de a păstra numele complet în varianta printată din arhiva fizică și online, tocmai pentru ca oricine, la solicitarea expresă să poată verifica identitatea.
Curtea Europeană, în decizia sa de a nu constata existența unei violări a art. 10, a considerat că instanțele interne au pus corect în balanță cele două drepturi în discuție.