După ce confratele Florea s-a retras înțelept din cursa pentru prezidențiale și l-a lăsat în locul lui pe confratele Briciu, am zis că vom mânca în continuare mere. Pădurețe. Nouă luni după, niciun nou-născut, dar măcar relația UNBR-ului cu transparența a căpătat niște lumini mai puțin sumbre. Cum ar veni, se vede dincolo de cortină.
Nu mi-a plăcut niciodată de confratele Briciu (chestie de gut feeling), deși la Congresul din 2019 mai-mai că îl convisesem să adopte ținuta casual, cu converși (e drept că era spre trei dimineața și confratele Florea nu mai era prin preajmă, deci atmosfera era mai relaxată). Nici acum nu-mi place de el în mod special (și sunt sigur că sentimentul e reciproc), dar asta nu înseamnă că nu-i apreciez deschiderea de care înaintașul lui nu prea a dat dovadă. Cum ar veni, lucrăm cu ce avem, dar măcar direcția nu pare greșită.
Dar a venit Covidu’.
Încă din primele zile pandemice mi-am dat seama că miroase a ceva cunoscut și nu înțelegeam a ce. Apoi, m-am lămurit. Am scăpat de voievod, dar nu și de complexul pe care ni l-a creat. Să nu mă înțelegeți greșit. Confratele Florea nu are vreo vină că avocatura arată cum arată acuma. Bine, de acord, are. Dar n-o pot cuantifica acuma, așa că, să zicem, de dragul argumentului, că n-are.
Ani la rând, ne-am plâns de un lucru: avem același conducător. Fără să ne dăm seama că, inconștient, ADN-ul profesiei ne modifică ADN-ul personal și ne creează un reflex necondiționat: acela de a căuta țâța mamei sau brațele protectoare ale tatălui când dăm de greu.
De aici și opinia colegei Uscov care critica decanul Baroului Cluj că nu se comportă matern cu cei o mie și mai bine de copii ai Baroului Cluj. Că-i ceartă pentru că cer înghețată de la copiii primarului, în loc să rabde, să fie demni, să-și bea cuminți paharul cu apă caldă și lămâie.
„Dacă nu le poți da înghețată, trebuie să pleci, să lași pe altul care are de dat!” a explicat colega Uscov.
E drept, nu știm sigur dacă stimabila colegă are înghețată de dat sau doar își dorește, pentru ea. Mă rog, asta e problema cu metaforele: poți să le interpretezi în ce fel îți convine.
Nu s-a luat starea de urgență nici măcar pe mânecile robei, că ne-am bulucit să vedem ce se împarte.
Noi? Noi ce primim? Dar nu, nu cer pentru mine. Doar așa, pentru un prieten… Cum? Eu mă milogesc… Să-ți fie rușine! Eu am din ce trăi… Dar alți colegi, săracii, prieteni de-ai mei… Dar totuși ce se dă? Se dă? Nu se dă?
Poate se dă. Poate, nu.
Eu sper să nu se dea. Știți de ce? Pentru că profesia asta nu a trecut de ceva vreme prin greu. Dar cu adevărat greu! Să-și arate fața adevărată. Să ne cunoaștem mai bine. Să nu mai fim ipocriți. Să vedem cine se ceartă „cu alegătorii” și cine stă cuminte „la frigider” și bea o limonadă. Să înțelegem că liber profesionist înseamnă că, dacă n-ai clienți, n-ai clienți și gata. Că liber profesionist înseamnă să-ți proiectezi un buget anual, nu săptămânal. Că liber profesionist înseamnă să ai idei. Dar mai ales, să înțelegi că nu ești singurul liber profesionist din piață. Și că, dacă te uiți în piața liber profesioniștilor, nimeni nu scâncește mai tare ca noi: avocații.
Cum arată asta în ochii instanțelor? Cum se vede profesia noastră în lumea Justiției (care, da, încasează oricum salariul, dar nu despre asta e vorba, dacă e despre asta, fă-te judecător sau procuror), dacă din primele zile ne-a interesat: pe noi cine ne plătește?
Am văzut confrați care explicau cum nu se poate pe grupuri de facebook sau whatsapp sau alte app-uri.
Dar, din fericire, am văzut și confrați care au arătat că se poate. Nu pot da consultanță și nu mai am cauze că-s toate suspendate? Nu-i nimic, creez conținut juridic legat de subiectele de actualitate ca, după pandemie, să am clienți exact pe ăstea (cine credeți că o să rezolve toate contravenționalele, penalele etc. de după pandemie? Notarii?).
Fac webinarii. (Nu, nu e cu gătit).
Mă întreb dacă ordonanțele militare date în perioada asta sunt sau nu ok, dacă OUG-urile de acum sunt sau nu constituționale.
Mai citesc jurisprudență, mai citesc doctrină, că n-am apucat când nu era starea de urgență.
Mai simulez un proces online, poate-poate, conving instanțele să se bage la un skype sau un zoom pe un divorț.
Deci am ce face. Dacă vreau, dacă încerc să mă concentrez pe ce se poate nu pe ce nu se poate.
Briciu a zis zilele trecute o chestie smart. O sugestie de lider, dar lumea a luat-o ca o aroganță. Avocatura va ieși întărită din toată pandemia asta. Tind să-i dau dreptate. Dar am o completare. Va ieși așa mai ales dacă va scăpa de complexul voievodului pe cal alb, care vine să face miracole. Călare pe bugetul C.A.A.
*Prezenta opinie nu angajează răspunderea consiliului Baroului Cluj, a Uniunii Europene sau a NATO. E doar o părere arogantă, de duminică seara. Luați-o ca atare.
Avocatura Altfel 