În loc de La mulți ani-ul tradițional de Ziua Avocatului Român, peste care veți trece într-o secundă, și de care, mâine sau peste două zile, veți uita, vă propun ca în următorul an (da, an!) să facem împreună un exercițiu intelectual în care să (ne) răspundem cel puțin la următoarele întrebări:
- Care este plusvaloarea pe care doar noi, avocații, o aducem societății prin munca noastră?
- Dacă anumite servicii juridice pot fi automatizate și prestate cu ușurință așa, soluția este să ne opunem cu orice preț tendinței sau să găsim noi nișe de activitate pe care să ne specializăm?
- Este mai bine pentru profesie și avocați să conservăm modul actual în care profesăm, inclusiv cu ajutorul unor prevederi legislative protecționiste?
- sau
- Este mai bine să înțelegem tendințele globale ale pieței de servicii juridice și să ajungem să fim măcar în pas cu ele dacă nu cu un pas în fața lor?
- Ar trebui organele profesiei să „dea de lucru” avocaților sau să „dea” instrumente care să ușureze munca avocaților?
- Avocatura este despre avocați sau despre cei cărora le oferim aceste servicii?
Am lăsat la urmă întrebarea pe care eu o consider ca fiind cea mai importantă. Asta pentru că și avocatura, ne place sau nu, urmează regulile unei piețe clasice de servicii: degeaba „vindem” asistare/reprezentare în cauze privind taxa de poluare, dacă nimeni nu mai „cumpără” așa ceva.
Cred că putem evolua ca profesie doar dacă ne punem direct și în față întrebări incomode. Cred că e contraproductiv să ne batem prietenește pe umăr, zicându-ne „lasă, că va fi bine” sau să ne plângem de milă. Putem face și asta, dar în afară de faptul că ne va da un fals sentiment de apartenență la un grup de suport emoțional nu ne va ajuta, în viitor, să fim o profesie de top, ci eventual, în cel mai fericit caz, una care supraviețuiește.
De aceea nu pot fi de acord cu cele scrise în comunicatul de astăzi al UNBR (disponibil aici):
„Deși globalizarea, tehnologia, crizele globale repetate au marcat evoluția profesiei și la noi, am reușit să ne conservăm identitatea profesională, fără compromisuri, în sensul că nu ne-am mercantilizat și am supraviețuit fără a deveni dependenți”.
Și mumiile egiptene s-au conservat foarte bine peste mii de ani. Dar nu însemnă că sunt altceva decât exponate de muzeu.
PS: Voi reveni la subiect, în postări separate, cu răspunsurile mele la întrebările puse. Între timp, vă recomand ca lectură necesară cartea lui Richard Susskind, „Tomorrow’s Lawyers” – disponibilă și aici (dacă nu ați citit-o până acum).