Sala de Congres e pe jumătate plină cu oameni ambalați în costume. Mi-am lăsat acasă tricoul cu „Greu de votat 4” și am venit și eu îmbrăcat corespunzător. Prezidiul (o parte din el redat aproape fidel în tabloul de mai jos, grație talentului meu incontestabil) e pregătit de un Congres care se anunță destul de agitat.
Ok, recunosc. N-am talent. Bine că m-am făcut avocat. Ca desenator aș fi făcut foamea.
Revenind. Dăm drumul discuțiilor. Subiectul principal de discuție: raportul de audit realizat de KPMG (pă mulți bani) asupra CAA. Constatare principală: Conducerea CAA nu a fraudat fondurile CAA. Pfiu! Lumea răsuflă ușurată! Ne îmbrățișăm, ne pupăm, ne batem prietenește și confrățește pe spate! Putem pleca acasă! Gata Congresul!
Revenind. Subiectul de fapt este mai lung și mai complicat. Ca orice în viață, nimic nu e simplu.
În esență, constatarea fericită e cea de mai sus. Și, după cum a ținut președintele CAA să ne informeze, comparativ cu sisteme publice de pensii din SUA, avem o rată de finanțare a sistemului (71%) care ne-ar situa în media (locul 26) Statelor, în condițiile în care sistemul nostru se finanțează de mai puțini ani decât cele din S.U.A. (care se pare că au început prin anii ’80). Pe plan național, comparativ cu contribuția la sistemul public de pensii avem o contribuție (11%) mai mică (plafonată) și un beneficiul viitor (pensie), cel puțin calculat la acest moment, mai mare.
Nu fac elogiul sistemului de pensii al avocaților, dar în patru ani de congrese am constatat din mai multe surse că la capitolul sistem de pensii stăm bine. Că, așa cum zice auditul, avem carențe la nivel de transparență, profesionalism în investirea banilor din el (respectiv creșterea gradului de finanțare), organizare internă etc., asta e altă poveste.
În mare parte, și Congresul a constatat, prin vot, cam același lucru. Nuanțele din dezbateri au făcut însă diferența. Preocupat să-mi iasă cât mai bine desenul, nu am reținut toate pozițiile verbale, se înțelege.
M-a surprins, însă vechiul nou decan al BB-ului, care a vrut cu orice preț să taie chitanță delegaților de la Congresul din 2018 (cei care au votat realizarea auditului, nu și onorariul pe care s-a făcut), pe motiv că raportul n-a constatat nicio fraudă și-atunci să-l plătească cine l-a comandat (minus ăia de-au votat împotrivă). Fractura logică din poziția domnului decan e însă următoarea: cum v-ați fi dat seama, domnule decan, de faptul că nu s-a făcut nicio fraudă la CAA dacă nu era raportul de audit? Mama Omida, deși era probabil mai ‘eftină, nu ar fi fost la fel de credibilă.
M-a surprins și mai tare domnul președinte Briciu. Cum ne-a reamintit răspicat că decizia Congresului din 2018 de a audita a fost luată sub presiune, cu avocați tropăind în Congres. Și cum ar trebui, de acum, expulzați din Congres cei care tropăie sau au alte moduri de a tropăi.
Trop-trop, domnule președinte! Trop-trop!
Cam asta a fost partea a doua a Congresului de anul acesta, care-mi confirmă, dacă mai era nevoie, că suntem o profesie cu foarte multe carențe la nivel de organizare și de mentalitate. Dar despre asta, poate, într-o altă postare. Acum mă duc să tropăi liniștit la mine în Barou, unde încă nu m-a amenințat nimeni cu expulzarea.
Avocatura Altfel 