Cât de necesară este implicarea UNBR și în spațiul virtual al rețelelor de socializare?

În una dintre emisiunile prezentate de cei de la Universul Juridic în cadrul maratonului Legal Point, domnul avocat dr. Traian Briciu (vicepreședinte UNBR și Director INPPA) s-a exprimat în felul următor (a se vedea intervalul T = 24 min. 45 sec. – 25 min. 35 sec.):

Nu m-aș grăbi cu prezența pe rețelele de socializare, personal, poate greșesc, îmi asum dacă greșesc, dar am o reticență semnificativă a intra în zone care nu au o delimitare instituțională clară. Totuși, Uniunea Națională a Barourilor nu cred că poate intra cu ușurință în zone nedelimitate instituțional în care se poate spune orice, oricum, fără nicio responsabilitate din partea celor care intervin. Cred în modul de comunicare instituțional.

Chiar dacă, după cum a subliniat și acesta, poziția este una personală, apare evident că nici la nivel instituțional alegerea nu este diferită.

Cred că rețelele de socializare, în principal Facebook-ul, și-au depășit condiția de spații în care socializezi doar la nivel personal, acestea fiind unanim folosite pentru răspândirea într-un mod rapid și ușor a informației.

Raționamenul dl. Traian Birciu pentru alegerea făcută ar fi următorul (a se vedea intervalul T = 25,50 – 26,30):

E o rezervă pe care eu mi-o iau, deși coordonez departamentul de comunicare și cred că aici s-au făcut multe lucruri importante în ultima perioadă, dar am această rezervă legată și de natura activității de avocat care trebuie până la urmă să fie împrumutată și organelor profesiei, de sobrietate, de solemnitate, de moderație și care nu întotdeauna încadrează cu prezența în, să zicem, marasmul unor rețele de socializare.

În ce măsură putem cataloga rețelele de socializare cu eticheta de spații ale decăderii morale (a se vedea definiția din Dex a acestui termen folosit de dl. Briciu) e o problemă de apreciere de la feed la feed (zic eu).

Cred că, în realitate, problema de esență pentru care din perspectiva dl. Briciu, dar și a UNBR spațiul virtual trebuie folosit cu rezervele aferente de sobrietate, solemnitate și moderație, ține de un anumit conservatorism nejustificat.

Tind să cred că o schimbare de optică sub acest aspect poate veni doar din interiorul profesiei. Avocatura Altfel este o astfel de încercare. Modul în care mulți colegi avocați aleg să-și promoveze biroul individual sau Societatea, prin intermediul unor pagini de Facebook sau pe LinkedIn, e un alt semn clar că membrii UNBR au înțeles mai repede decât organele lor de conducere ce înseamnă progresul generat de mijloacele alternative de comunicare (nu doar prin afișarea informațiilor la sediul baroului sau la garderobă, la fel ca la citările la ușa instanței care se făceau la fel, probabil, și în anul de grație 1865).

Putem alege să ne ascundem după existența unui site (și acela apărut tardiv față de modul în care tehnologia a progresat), care e de fapt un alt paravan ce limitează comunicarea dintre organele de conducere a profesiei și membrii ei, având în vedere unilateralitatea acestuia (nu există o posibilitate reală de feedback și nici o comunicare activă cu avocații nemembri în organele de conducere).

E preferabil însă, cred eu, să ne deschidem mintea suficient de larg încât să înțelgem că Facebook-ul sau alte rețele de socializare prin posibilitatea unei comunicări instant și bidirecționale nu fac decât să apropie conducerea UNBR de avocați.

Ca o notă finală: Consiliul Național al Barourilor din Franța a trecut peste reticența manifestată de dl. Traian Briciu și a ales să-și oficializeze legătura cu Facebook-ul (a se vedea aici).

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.