Un blog #smartcasual
Prieteni, trăim momente istorice și nu știm. Vă rog să vă ridicați în picioare, mânuțele în dreptul inimii și salutăm respectuos conducerea. Mulțumesc, luați loc. Acuma să vă spun și de ce ați făcut gestul pe care l-ați făcut. Continuă lectura „Momentul acela când faci istorie și afli de la unebere #nuetransparență”
Nu tot timpul reușești să îți amuțești clientul. Încerci din când în când cu suma pe care i-o comunici cu titlu de onorariu. Azi am reușit altfel. I-am zis la telefon doar atât: „au trimis spre rejudecare”. Să-nțelegi că pentru om vestea a fost colosală. Amuțitor de colosală. De ce? Pentru că, deși așa era firesc să se întâmple, am așteptat cu inima în gât până în momentul pronunțării în apel să constat firescul. Asta pentru că, anterior, o instanță de fond, după 6 ani de probațiune într-un dosar penal, după concluzii voluminoase cu indicarea punctuală a tuturor probelor în apărare, vine și nu face decât să pună cap la cap o parte din rechizitoriu și integral trei memorii scrise, depuse de Parchet la dosar și trimise apoi pe stick spre compilare și… gata hotărârea de condamnare cu executare la 10 ani (nu, nu e vreo infracțiune comisă cu violență, e evaziune fiscală). Continuă lectura „Despre unele instanțe de fond, o unică și originală inspecție judiciară și alți garanți ai statului. Degeaba”
Din bula mea de social media (nu mă uit la TV, am doar Netflix și HBO Go pe el) ideea de boicotare a referendumului e cât se poate de clară. Mai văd câte o postare răzleață legată de motivul pentru care să spui DA. În rest, #boicot. Părerea mea e însă, alta. Nu că ar fi ea cea mai avizată sau relevantă pentru cât #boicot intră pe feed. M-am gândit dacă să o împărtășesc sau s-o țin pentru mine. De dragul variației, am zis: hai, fie.
Continuă lectura „Despre referendum. De ce merg să votez NU”
„La anul pe vremea asta, vom avea un nou președinte de Uniune…” …este cea mai bună glumă pe care v-aș putea-o spune de acum și până la alegerile de anul viitor. Când vom „lua act” de realegere.
Până atunci ceva valuri tot vor fi făcute. Pentru că, din păcate, până când oamenii din sistemul dă conducere sunt tot aceeași, rezultatul va fi același și tot ce rămâne de făcut este să faci valuri, poate-poate ai noroc și se va răsturna barca din neatenția cârmaciului. Continuă lectura „Lunga toamnă fierbinte. Iluzii despre căderea unei Frunze”
Zilele acestea sunt din nou discuții aprinse despre examenul de admitere în avocatură. Fie că este vorba despre incestul ăla de anul trecut absorbit de viol unde a trebuit să vină o instanță de contencios să le explice celor din INPPA cum stă treaba (a se vedea aici), fie că este vorba despre meseriașii care au făcut subiectele de penal de anul acesta și nu s-au obosit să deschidă codul să vadă că incriminarea de la art. 269 CP se referă la făptuitor nu la infractor (deh, s-a schimbat codul în 2014), concluzia, de fapt, este aceeași: n-ai cu cine! Continuă lectura „Obsesia selfie-ului la cangurii șchiopi”
De fiecare dată când aud de gdpr, îmi vine instinctual replica consacrată: Ne e panică, man! Adică să nu credeți că nu trebuie să luăm gdpr-ul în serios, avocați fiind, dar cel puțin e bine să nu ne panicăm inutil. Zic inutil, fiindcă, chiar dacă trebuia să ne apucăm de treabă pe tema asta cam cu vreo doi ani în urmă, dacă tot ne-a apucat hărnicia în 2 mai 2018, we can relax, că tot nu reușim să facem acum ce n-am făcut în doi ani. Continuă lectura „Păreri de nespecialist. Azi, avocații și GDPR-ul vieții”
Nu contează că postarea asta are drept combustibil o anumită discuție legată de restanțieri și cum să ne comportăm cu ei. Nu contează că din 25 mai 2018 vor apărea niște mănuși noi, inscripționate GDPR, pe care mulți ni le vor întinde ori de câte ori nu le va fi pe plac că apare pe FB numele lui Ion Popescu, avocat, într-un context negativ („nu mă prelucrați negativ”, va zice Popescu, „vin cu GDPR-ul pă voi!”). Contează un singur lucru și anume răspunsul la întrebarea: Continuă lectura „Avem suficiente degete după care să ne ascundem? Întreb pentru un prieten avocat”
În urmă cu doi ani, de 1 aprilie, după primul Congres al Avocaților la care am participat, Juridice făcea următoarea glumă: Gheorghe Florea a demisionat din funcția de Președinte UNBR. M-am amuzat de ea pe moment și în scurt timp am uitat că am fost pentru o zi președinte interimar UNBR.
După vreo săptămână primesc un telefon de la o doamnă care și-a început dialogul cu: „Bună ziua, domnule președinte! Felicitări pentru desemnare!” sau ceva de genul. Continuă lectura „Cum s-a schimbat președintele UNBR de 1 aprilie. Și unii chiar au crezut”
Avocatura Altfel 